Acarul Biriș și panica unui guvern obsedat de imagine

Chiar dacă nu crede în superstiții, Gabriel Biriș s-a convins probabil că marțea sunt trei cea­suri rele, de vreme ce tocmai marțea trecută a izbucnit scandalul generat de scurgerea de informații din Ministerul de Finanțe privind un proiect de modificare a Codului Fiscal prin OUG. Tornada declanșată în studiourile TV a evidențiat reaua credință a politicienilor și superficialitatea armatelor de jurnaliști care comentau ce nu citiseră. Doar că toată povestea, soldată cu demisia lui Gabriel Biriș din funcția de secretar de stat, a aruncat o lu­mină defavorabilă asupra întregului guvern, care mai are doar trei luni de mandat și tre­buie să se concentreze pe organizarea ale­ge­ri­lor în condiții optime, nu pe proiecte pe care nu are nici șanse să le pună în practică, nici le­gitimitate să le propună, nici curajul să le susțină.

Chiar dacă domnul Biriș și-a depășit man­da­tul, elaborând un proiect mai complex decât ar fi dorit premierul, acest lucru putea fi co­rectat în minister și în procesul de consultare și avizare demarat deja. Cât de mult a deviat însă fostul secretar de stat de la mandatul pri­mit nu vom ști probabil niciodată. El însuși de­clară că „ideile principale de acolo au fost dis­cutate“ cu ministrul Anca Dragu, dar doamna ministru a evitat să fie foarte explicită, in­sis­tând doar că povara fiscală nu va crește și că, personal, nu își asumă pro­iectul. Aceasta ar însemna că, în ministerul pe care îl con­duce, o întreagă echipă a lucrat la un proiect de or­do­nanță de urgență, pe care apoi l-a trimis spre analiză Consiliului Fiscal și mediului de afaceri, deși ministrul nu a cerut decât „diferite analize pe posibile măsuri de sim­pli­ficare“. Cam greu de crezut. Mai degrabă putem crede că Anca Dragu și, pro­babil, Dacian Cioloș au intrat în panică și au decis să-l transforme pe Gabriel Biriș în „aca­rul Păun“, generând o perdea de fum me­nită să ascundă cel puțin o parte din adevăr. Pro­iec­tul a fost totuși bine primit de inves­ti­to­rii români și străini, după cum reiese din co­mu­nicatul Coaliției pentru Dezvoltarea Ro­mâ­niei, și însuși președintele Consiliului Fiscal, Ionuț Dumitru, a declarat că nu prevedea creș­terea po­verii fiscale pentru salariați. El nu era însă lipsit de probleme, pentru că îi pe­na­liza pe cei care s-au declarat PFA și pre­su­pu­nea re­fa­ce­rea tuturor contractelor de muncă, astfel în­cât salariul brut să includă cotele spo­rite de CAS și de CASS care treceau din sar­cina angajatorului în sarcina angajatului. Or, o asemenea ope­ra­țiu­ne la nivel național nu poate fi rezolvată prin OUG, iar timp de dez­ba­tere amplă și do­cu­­mentată nu mai era. Ca să nu mai spunem că se cuvenea să fie con­sul­ta­te și partidele politice, care urmau să aprobe actul normativ în parlament și să alcătuiască viitorul guvern, chemat să pună în practică această schim­ba­re. Din această perspectivă, orice modificare a legislației fiscale este pro­ble­matică pentru un guvern care nu a re­zul­tat din alegeri. Ast­fel, Gu­vernul Cioloș, tot mai ambițios pe măsură ce se apropie de fi­nalul mandatului, i-a servit pe tavă lui Liviu Drag­nea prilejul de a face o afirmație de bun-simț, și anume că acest guvern „a fost în­vestit, în principal, pentru a administra tre­bu­rile țării, nu pentru a pro­ce­da la schimbări din temelii și schimbări care nici nu sunt bine fun­da­me­n­tate, nici nu sunt dezbătute“. Într-ade­văr, în nicio democrație consolidată nu se fac re­for­me care nu au fost propuse electoratului în cam­pania electorată. L-aș întreba însă pe d-l Dragnea dacă PSD a avut mandat de la alegători să mă­reas­că pen­siile parla­men­ta­ri­lor și ale altor ca­te­go­rii de aleși sau să sa­bo­te­ze demersurile DNA, scă­pân­du-i pe parla­men­tarii suspectați de co­rup­ție de anchetă. Nu cred că mi-ar răspunde.

Guvernul Cioloș face față cu greu tentației proiectelor care promit mari schimbări și a căror punere în practică nu o poate asigura, cum este, de pildă, reforma administrativă. Evită, în schimb, măsurile administrative care îi sunt la îndemână și care ar rezolva mai mul­te probleme apărute recent. Nici până acum nu știm, de pildă, care sunt rezultatele mul­ti­plelor anchete declanșate după decesele co­piilor contaminați cu E.coli la începutul anului și nici ce măsuri a luat guvernul pentru a alinia normele de siguranță alimentară la stan­dardele europene. Obsesia Guvernului Cio­loș, vizibilă și în cazul modificării Codului Fis­cal, este exclusiv cea a imaginii. Probabil că prim-ministrul, care a declarat consecvent și vehement că nu candidează în alegerile din toamnă, lucrează la imaginea președintelui Io­hannis, care l-a numit și care are nevoie de un reviriment al cotei sale de popularitate, pen­tru că își dorește un nou mandat pre­zi­dențial. O parte dintre miniștri guvernului în­să o fac și din interese proprii: unii, ca mi­nis­trul Culturii, pentru că au o agendă personală, alții pentru că sunt tentați de o carieră po­li­tică. Nu am al­tă explicație pentru ieșirea la rampă a mi­nis­tru­lui Muncii, Dragoș Pâslaru, pe tema celor care încasează, legal, in­dem­ni­zații imense pentru creșterea copilului. Soluții nu avea și nu propunea, dar vâlvă a făcut, probabil în­cercând să pună în defensivă par­lamentul do­minat de PSD. Fără succes, deo­camdată.

Până la urmă, Dacian Cioloș caută să scape de probleme aruncând peste bord câte un mi­nistru sau secretar de stat, uneori justificat (Adrian Curaj), alteori nemeritat (Vlad Ale­xan­drescu). Astfel pozează în personaj provi­den­țial și evită soluționarea chestiunilor de fond. Adică urmează fidel linia lui Klaus Iohannis, căci „nu este ucenic mai presus de în­vă­ţă­to­rul său, nici slugă mai presus de stăpânul său“.