De același autor
Un exemplu elocvent, dar nu singular il reprezinta normele de aplicare ale ordonantei ce instituie taxa pe serviciul public de radio si televiziune, care socoteau la plata si cimitirele si orbii.
Desi criticile primului ministru sunt justificate, solutiile adoptate de guvern nu ating fondul problemei. Este inutil sa reduci cu 10% personalul din administratie, cum ameninta premierul nemultumit, daca in locul celor plecati vor veni oameni recrutati prin practicile corupte de pana acum, cu alte cuvinte daca noii veniti vor fi dupa chipul si asemanarea functionarilor Ministerului Administratiei Publice, locul de refugiu predilect al fostilor activisti PCR. Faptul ca avem o administratie publica neperformanta, dupa standardele europene, sta scris in toate rapoartele de tara ale Comisiei Europene.
Ultimele sale capodopere ne arata insa ca ea nu este performanta nici dupa mult mai umilele standarde romanesti. Iata, de pilda, hotararea de guvern privind normele de aplicare a legii asociatiilor de locatari, care deschide poarta abuzurilor de tot felul asupra vietii private si veniturilor cetatenilor.
Ceea ce pana acum era permis doar cu mandat de la Parchet, si anume accesul in locuinta personala, ii va fi permis administratorului, fara nici un mandat. Tot asociatia, eterogena prin natura ei, va avea dreptul sa hotarasca cotele de intretinere datorate de fiecare apartament, in loc ca aceste sume sa fie strict reglementate prin lege pentru a nu lasa loc la abuzuri si interpretari.
O aberatie patenta este si plata caldurii in functie de numarul de elementi ai caloriferelor. In majoritatea blocurilor, apartamentele de la ultimul etaj au din constructie calorifere cu un numar mai mare de elementi, tocmai pentru a putea primi aceeasi cantitate de caldura ca si cele de la etajele inferioare.
Ne intrebam atunci daca asemenea hotarari se iau din incompetenta sau din rea-credinta fata de cetateni? Desi nu excludem incompetenta, nu putem sa nu vedem si reaua-credinta. Cine are rabdare sa citeasca aceasta capodopera guvernamentala pe care si-au pus semnatura patru ministere isi va da seama ca Executivul a incercat sa plaseze in curtea asociatiilor de locatari si proprietari toate problemele legate de intretinere care vor izbucni din nou la iarna.
De vina nu va mai fi insa regia de termoficare, ci vecinul care s-a debransat si trebuie sa plateasca pentru acest lux. Nici instalarea contoarelor individuale pentru apa si caldura nu ne va scuti de facturile astronomice, de vreme ce tot asociatia hotaraste cat platim.
Este lesne de inteles ca toate aceste masuri nu sunt decat o prelungire a tacticilor comuniste de diversiune si invrajbire menite sa deturneze atentia cetatenilor de la incapacitatea guvernantilor de a reduce pierderile din sistemul energetic si de a realiza contorizarea blocurilor (indezirabila, pentru ca ar arata nivelul exact al acestor pierderi).
Alt exemplu semnalat de presa scoate in evidenta incompetenta expertilor angajati de guvern. Este vorba de aplicare legii pensiilor, supusa arbitrariului din cauza unui program de calculator modificat de nenumarate ori.
Drept urmare, cuantumul pensiei variaza in functie de cine, cand si unde a aplicat programul. Comentariile sunt de prisos. Nici legea transparentei, intrata in vigoare de la 1 aprilie 2003, nu este aplicata consecvent, dar aceasta se intampla, credem, deliberat. Legea cere ca toate actele administrative de interes public sa fie supuse dezbaterii si aduse la cunostinta organizatiilor interesate, dar acest lucru nu se intampla, dupa cum ilustreaza si adoptarea normelor de aplicare a legii asociatiilor de proprietari.
Nici in alte cazuri ministerele nu si-au respectat obligatia de a organiza dezbaterile inainte de a supune guvernului un proiect de act normativ. Si uite asa se face ca la 17 mai guvernul a stabilit pe tacute noi reguli cu privire la registrul salariatilor; instructiuni cu privire la listele de datornici, modalitati de aprobare pentru autorizatii si alte proceduri, modificand totodata unele cote ale impozitului pe cladiri.
Or, toate acestea ar fi trebuit dezbatute in prealabil cu consiliile locale care, la randul lor, ar fi trebuit sa-si consulte cetatenii. Inutil sa spunem ca acest lucru nu s-a intamplat, astfel incat legea transparentei va avea probabil aceeasi soarta cu legea accesului la informatiile publice - ambele bune de pus in vitrina si de aratat la Bruxelles, dar in nici un caz de aplicat in patrie.
Ce-i de facut, asadar, cu aceasta nefericita administratie publica? In nici un caz nu putem astepta pana cand programele de formare profesionala realizate cu sprijin european vor da roade. In lipsa unui control mult mai eficient din partea cetatenilor, Cozmanca & comp. se vor plimba la Paris si la Bruxelles, iar la Bucuresti nu se va schimba nimic. Singura solutie este ca organizatiile si fundatiile societatii civile sa se aplece cu mai multa tenacitate asupra acestor probleme prozaice si aride, care-i descurajeaza pe intelectuali, dar ne afecteaza pe toti si definesc pana la urma societatea noastra.
Daca nu se deschide fereastra si nu se face macar lumina inainte de a se face curatenie, Necuratul va mai huzuri mult si bine in cotloanele administratiei noastre publice si va rade de noi toti.
