De același autor
Plus ça change, plus c’est la même chose! - cu cat se schimba, cu atat mai mult ramane acelasi. Nimic nu pare sa se potriveasca mai bine evolutiei PSD din ultima vreme decat aceste cuvinte pline de sarcasm. Cine nu este de acord cu ele este rugat sa ne ofere macar un singur exemplu de schimbare survenita in mesajul si actiunea PSD de la schimbarea culorii sale emblematice din albastru in rosu si de la adoptarea cocorilor ca sigla. Nici una dintre manevrele de imagine care s-au succedat din primavara incoace nu a avut viata lunga si nu s-a tradus in programe si actiuni practice. PSD a criticat retoric guvernul, dar nu a reusit sa-si duca ideile pana la capat si cu atat mai putin sa intoarca in folosul sau eventualele slabiciuni ale coalitiei aflate la putere.
Dupa ce a cutreierat strazile ca sa convinga lumea ca echipa lui Calin Popescu Tariceanu ii neglijeaza pe cei cu venituri mici si mai ales pe pensionari, Mircea Geoana si oamenii sai au abandonat lupta pe aceasta tema inainte s-o fi inceput. Motiunea de cenzura cu care a incercat sa incheie apoteotic sesiunea parlamentara a esuat lamentabil. Vara a adus cu sine si pierderea a sute de primari care, aplicand lectia invatata chiar de la PSD, s-au reorientat spre partidele aflate la putere si chiar spre PRM. Furia liderilor PSD, care ameninta ca se vor adresa forurilor europene, nu poate sa starneasca decat rasul. Cel mai rezonabil a fost liderul PSD Timis, fostul ministru al Agriculturii Ilie Sarbu, care a recunoscut ca partidul sau i-a pierdut exact pe acei primari pe care-i racolase de la alte partide in perioada guvernarii. De altfel, revolta PSD a fost de scurta durata si mentinuta la mica intensitate. Fostul partid atotputernic nu pare sa mai poata controla dezbaterea publica, asa cum o facea cu prilejul primei sale experiente in opozitie, sub guvernarea coalitiei conduse de CDR. Este drept, nici temele care agita scena politica nu-i sunt favorabile. Deconspirarea Securitatii nu este un domeniu in care partidul sa se fi distins cand a detinut puterea, astfel incat acum nu poate specula momentul in avantajul sau. Tot ce au putut spune acum liderii PSD a fost ca partidele de opozitie, care i-au acuzat ca ar fi aparatorii fostilor activisti si securisti, nu sunt cu nimic mai bune si mai curate. Un astfel de discurs insa nu exprima decat bucuria stupida ca murdaria a ajuns in ventilator si manjeste intreaga clasa politica, nu doar o parte a ei. Doar Ion Iliescu a avut curajul sa spuna ce crede, si anume ca "dosariada" este o "mahala generalizata" si o "vanatoare de vrajitoare". Remarcile sale au fost criticate aspru de presa, iar purtatorul de cuvant al partidului a tinut sa se distanteze de ele, afirmand ca PSD nu va tolera in randurile sale nici un politician care a facut politie politica. Mai mult, Cristian Diaconescu a cerut verificarea trecutului candidatilor la alegerile pentru Parlamentul European - alegeri despre care nu stim inca nici cand se vor tine si nici dupa ce lege. Este limpede ca partidul este in pana de inspiratie.
Nici nu ar putea fi altfel cand, din ianuarie 2005 incoace, este macinat de conflicte interne, de lupte surde pentru suprematie si de teama ca orice reforma s-ar putea solda cu caderea unor capete importante. Cum garda veche este inca foarte puternica si experimentata in manevre subterane, potentialii reformisti - care nu pot fi numiti totusi "lupi tineri", caci le lipsesc coltii - par sa astepte ca DNA sa le rezolve problemele, asa cum s-a intamplat in cazul lui Adrian Nastase. Sa fie oare o intamplare ca, daca pana la 2 mai PSD facea mare caz de sprijinul Partidului Socialist European, acum nici nu-si mai pomeneste camarazii de pe alte meleaguri? Sau poate ca liderii PSE sunt nemultumiti de incapacitatea lui Mircea Geoana de a-i elimina din primele randuri pe liderii sai uzati moral, iar acestia din urma prefera sa mentina PSD cat mai departe de exigentele europenilor?
Nu numai ca vechea garda nici nu se gandeste sa se retraga, dar cauta chiar sa recastige vizibilitatea pierduta. Iata-l astfel pe Adrian Nastase devenit comentator politic, doar ca sa nu-l uite lumea, si pe ciracul sau Victor Ponta facand scandal la tribunal in apararea super-controversatului Ovidiu Tender. Degeaba a demonstrat recentul sondaj CURS comandat de CNA ca Adrian Nastase are o imagine execrabila in randul populatiei - fostul premier inca mai spera sa revina in prim-planul vietii politice ca urmare a efectelor "dosariadei" asupra PD si PNL.
Cinstit vorbind, singura relevanta a PSD in prezent rezida in numarul de parlamentari pe care-i poate oferi uneia sau alteia din taberele care se sfasie intre ele in cadrul coalitiei. Acelasi Ilie Sarbu a marturisit public ca partidul sau discuta cu toata lumea si nu exclude nici o combinatie. Si la acest capitol insa PSD s-a dovedit oscilant: ba discuta cu alte partide, ba nu se aliaza cu nimeni pana dupa alegeri, ba studiaza propunerea lui Dan Voiculescu privind formarea unei noi majoritati parlamentare care sa excluda PD. Din afirmatiile PSD-istilor nu prea poti intelege cand este vorba de o pozitie principiala a partidului si cand de o replica aruncata la repezeala.
PSD a avut, asadar, o vara incoerenta, in care nu a reusit sa-si improspateze strategia si echipa. Gruparile sale componente s-au distantat tot mai mult una de alta, incercand pe cont propriu sa nu dispara din viata publica - dar nu au putut oferi altceva decat o agitatie sterila. Cu alte cuvinte, o pierdere de vreme pentru observatori si o erodare constanta a partidului. Sic transit gloria...
