De același autor
După ce am fost speriați la începutul anului cu riscurile pe care le prezintă aglomerarea mai multor rânduri de alegeri într-un singur an, motiv pentru care era absolut necesar să se comaseze alegerile locale și cele europarlamentare, ca să nu surmenăm electoratul, iată-ne că ne apropiem de dublul scrutin din 9 iunie fără să constatăm vreo urmă de emoție, fără nicio confruntare pe proiecte și idei și, ceea ce este mai trist, fără nicio urmă de interes aparent din partea alegătorilor. O campanie mai ternă și mai lipsită de conținut nu a mai existat în scurta noastră istorie post-decembristă: ai zice că ne-am săturat de exercițiul democratic înainte să-l înțelegem pe deplin.
Singurul spectacol politic mai animat este competiția electorală pentru Primăria Generală a Capitalei, pe care se concentrează de altfel și televiziunile de știri, care ignoră aproape cu desăvârșire alegerile din teritoriu. Dar nici măcar această cursă nu generează prea multe emoții, căci majoritatea sondajelor, inclusiv cele realizate de case apropiate de PSD, PNL sau PUSL, îl dau câștigător pe Nicușor Dan, iar Gabriela Firea și Cristian Popescu-Piedone se bat pentru locul al doilea, sperând un scor onorabil, în funcție de care se vor poziționa în următoarele bătălii politice, căci Piedone va fi probabil consilier municipal, iar Gabriela Firea va decide dacă va accepta sinecura din Parlamentul European sau va continua lupta pentru putere în PSD. În tot cazul, Piedone plusează disperat, cu promisiuni fantasmagorice, de genul gratuității transportului în comun, iar Gabriela Firea a făcut până acum o campanie calmă, constructivă, presărată și ea cu promisiuni generoase, menită să șteargă amintirea scandalului „azilelor groazei” și al falimentării financiare a Capitalei în timpul mandatului său. Nicușor Dan a fost nevoit să comunice mai mult decât a făcut-o în întregul său mandat, mizând pe realizările sale concrete, pe o administrare corectă a fondurilor și pe imaginea sa de independent. Potrivit sondajelor, el ar câștiga și în cazul în care Piedone s-ar retrage, cum îi ceruseră inițial psd-iștii. Esențial pentru Nicușor Dan însă este ca ADU, alianța politică pe care se bazează, să obțină o majoritate în CGMB, ceea ce, potrivit sondajului IPSOS, pare să devină posibil, dar nu este încă o certitudine.
Totodată, comasarea localelor cu europarlamentarele a pus în dificultate atât AUR, cât și SOS, pentru că spațiul public a fost monopolizat de problematica administrației locale, pentru care cele două partide nu au nici oameni calificați, nici expertiză. Este limpede că PSD și PNL contează și pe comasarea votului, sperând că electoratul va vota la europarlamentare pentru același partid pentru care a votat și la locale, ceea ce ar trebui să le asigure un rezultat bun fără să se atingă practic de problemele europene.
Nu știm însă cât vor pierde AUR și SOS sau cât va câștiga ADU, având în vedere că toate sondajele evidențiază o nemulțumire crescândă a populației față de calitatea guvernării și față de scăderea nivelului de trai. La televiziuni, campania privilegiază partidele aflate la
putere, mediatizându-i până la exasperare pe liderii PNL și PSD și ignorându-i practic pe toți ceilalți. Dezbateri reale între principalii actori nu au loc, ceea ce se numește „dezbatere electorală” fiind un exercițiu formal și irelevant. Candidații preferă, de altfel, rețelele sociale, unde fiecare comunică cu propriii simpatizanți și nu există o dezbatere pe proiecte.
Putem spune deci că, paralizată de lipsa unei confruntări semnificative, democrația a ajuns într-un punct mort, de care vor să profite PSD și PNL, asigurându-și continuitatea la putere și blocarea oricărei schimbări. De altfel, campania pentru alegerile din 9 iunie nu este doar deformată de anularea dezbaterii temelor europene, care sunt și ale României, ci și parazitată de competiția pentru prezidențiale, intens dezbătută, mai ales din perspectiva candidaturii lui Mircea Geoană, care încurcă, cel puțin pentru moment, calculele PSD și PNL. Îi vedem, așadar, pe Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă încercând să se profileze ca prezidențiabili credibili: Nicolae Ciucă definește profilul prezidențial pe rețelele sociale și își lansează o carte de autopromovare, pe care ar trebui să credem că a scris-o el însuși, nu-i așa?, iar Marcel Ciolacu își descoperă brusc atitudini antirusești, provocând criticile Kremlinului. Cu alte cuvinte, ar trebui să credem că este un om de stat de anvergură internațională, de care țin seama marile puteri.
Trăgând linie, putem spune că această campanie este, de fapt, o manevră perversă de subminare a democrației reale și de blocare a oricărei schimbări generatoare de reforme. Este o campanie pentru stagnare, pe care cei de la putere o numesc stabilitate. Nu este însă obligatoriu ca ea să și reușească. 9 iunie se poate încă dovedi o dată mai semnificativă decât își doresc PSD și PNL.
