De același autor
Dacă alegerile libere și corecte sunt temelia unei democrații funcționale, împreună cu statul de drept și cultura civică democratică, atunci alegerile locale din 9 iunie 2024 reprezintă o lovitură de baros dată acestei temelii. Nu doar pentru că rezultatele nu pot fi validate în multe locuri din țară, mai ales în București, căci procesele-verbale nu pot fi închise decât arbitrar și abuziv, ca să se forțeze o concordanță a cifrelor, ci pentru că instituțiile statului nu au acționat pentru a asigura corectitudinea alegerilor, ci doar pentru a oculta incorectitudinea lor. Ca să nu mai vorbim de „câinele de pază al democrației”, adică presa, care, cu puține și notabile excepții, a contribuit plenar la deturnarea atenției publicului de la întoarcerea României la anii de glorie ai „democrației originale” a lui Ion Iliescu, cu alegeri trucate, legi neclare și televiziuni aservite.
Or, televiziunile „de știri” aveau datoria să urmărească până în pânzele albe fenomenele de natură să vicieze rezultatul votului: neconcordanțele flagrante din procesele-verbale, mai ales la București, modificarea „din pix” a proceselor-verbale sub egida birourilor electorale de sector, refuzul acestor birouri și al BEM de a renumăra voturile în sectoarele 1 și 2, dispariția unor buletine de vot sau apariția unor voturi în plus față de numărul votanților confirmați. Nu îmi pot imagina că situația de la sectoarele 1 și 2 din Capitală sau situația kafkiană de la Costinești, unde fiecare dintre cele 6-7 renumărări a dat alt rezultat, nu ar fi fost tratată ca un scandal național de televiziunile publice și de știri din Marea Britanie, Franța, Statele Unite, Germania sau din oricare altă țară cu democrație consolidată. La noi însă, de îndată ce a izbucnit scandalul la sectoarele 1 și 2, când a fost evident că lipsesc buletine de vot și că unele voturi au fost mutate de la un candidat la altul, televiziunile de știri au aruncat în spațiul public diversiunea ColdPlay-Babasha, urmată de dezbaterea sterilă legată de data alegerilor prezidențiale, deși apăreau tot mai multe dovezi ale neregulilor din cele două sectoare ale Capitalei, iar jandarmii ridicau deja sacii cu voturi ca să împiedice renumărarea care se impunea.
Și cât de multe ar fi putut să facă televiziunile cu redacții de știri dotate cu personal și calculatoare, dacă ar fi dorit să lucreze în interesul publicului! Ne dăm seama de ce NU au făcut aceste televiziuni uitându-ne la ce au putut scoate la iveală ziariști cu mai puține mijloace la dispoziție, dar din redacții neînregimentate politic sau lucrând pe cont propriu. De pildă, Oana Despa și Simona Cârlugea, de la europalibera.org, au analizat procesele-verbale publicate de AEP și au descoperit că 10.000 de buletine de vot de la locale pur și simplu au dispărut de la numărătoarea din București, în țară numărul ridicându-se la câteva zeci de mii. Președintele AEP, Toni Greblă, unul dintre cei mai tenebroși pesediști învechiți în rele, a negat însă sistematic gravitatea faptelor și responsabilitatea instituției pe care o conduce.
O explicație pentru numeroasele nereguli, inclusiv pentru milionul de buletine nule, este proasta organizare a alegerilor, regulile complicate, greu de aplicat, și comasarea localelor cu europarlamentarele, care a dublat volumul de muncă în secțiile de votare. Într-adevăr, ar fi trebuit să existe birouri separate pentru europarlamentare, dar iată că nu au existat, astfel încât comisiile de numărare a voturilor au fost suprasolicitate. Această suprasolicitare a generat condiții pentru fraudarea discretă a alegerilor, prin iuțeala de mână a oamenilor puterii și neatenția opoziției, care, oricum, era subreprezentată. Astfel, dacă USR a avut dreptul la un singur reprezentant, PMP și Forța Dreptei au fost excluse din unele secții, PSD, PNL și AUR au putut dispune nu numai de propriii reprezentanți, ci și de sprijinul unor partide prietene, autorizate de AEP, deși nu aveau candidați, cum ar fi PRO-România sau grupul minorităților naționale, un aliat tradițional al puterii.
Pe de altă parte, potrivit unei postări a lui Mihai Costache distribuite pe Facebook de jurnalistul Virgil Burlă, documentele AEP, analizate în amănunt, arată că președinții secțiilor de votare au fost înlocuiți în București în mai multe valuri, până s-a ajuns la o echipă în care sunt prezenți numeroși funcționari din aparatul Senatului sau de la Secretariatul General al Guvernului, sau persoane care la alegerile anterioare au reprezentat AUR sau PPDD. Deci despre ce imparțialitate politică vorbim?
Mai mult, puterea s-a asigurat că alegerile nu vor fi anulate, indiferent de gravitatea fraudei, pentru că a dispus ca eventuala cerere de anulare să fie depusă la 48 de ore după închiderea urnelor, interval insuficient pentru constatarea tuturor neregulilor. Astfel, cererile de anulare depuse de primarii Clotilde Armand și Radu Mihaiu au fost respinse tocmai pentru că nu prezentau un probatoriu suficient de convingător!
Dacă rezultatele problematice ale alegerilor locale din 9 iunie vor fi validate oficial, nimic nu va putea opri fraudarea prezidențialelor și parlamentarelor. Democrația românească se va transforma într-o penibilă butaforie. Mai trist este că o bună parte a electoratului crede că toate acestea nu contează și că se poate trăi foarte bine, indiferent ce fac oamenii politici. Ei vor afla curând că somnul gândirii critice naște nu numai monștri, ci și nedreptăți și abuzuri. Va fi însă prea târziu pentru reparații și corecții.
