Alianța anti-USR-PLUS

Sâmbătă seara, în plină dramă umanitară, secretarul general adjunct al PMP se dovedea incapabil să-și depășească obsesiile anti-USR-PLUS și acuza, fără argumente, USR-PLUS de ipocrizie pentru că anunțase că își suspendă campania electorală în semn de respect față de victimele incendiului de la spitalul județean din Piatra Neamț. Deși absurdă, acuzația nu miră, căci se înscrie în consecvența cu care PMP atacă USR-PLUS, fie că este vorba de liderul PMP, Eugen Tomac, care cere USR-PLUS să renunțe la „aroganță”, fie de emisiunile televiziunii de casă a PMP, unde bălăcărirea USR-PLUS este o politică editorială pe care nu a mai putut-o evita nici ultimul moderator echilibrat al postului, lansat acum câteva zile într-un discurs aiuritor în care acuza USR-PLUS că și-ar fi sabotat singur inițiativa „Fără penali în funcții publice” doar pentru că, împreună cu PNL, a refuzat în final să participe la mascarada organizată de PSD pentru a îngropa proiectul. Și aceasta, deși însuși Ludovic Orban aprecia faptul că usr-iștii s-au lăsat convinși de liberali să nu marșeze la demersul duplicitar al PSD.

Să acuzi USR-PLUS de aroganță și ipocrizie când la alegerile locale ai obținut mai puține voturi și nu ai câștigat nicio primărie semnificativă în mediul urban (Ioana Constantin abia a adunat 7,7% din voturi la sectorul 1) reprezintă în sine o mostră de aroganță. Știm însă că sondajele plasează PMP la limita pragului electoral înainte de alegerile parlamentare, deci PMP ar avea nevoie, teoretic, să „muște” din electoratul USR-PLUS.

Retorica de scandal a PMP nu ar interesa însă pe nimeni dacă nu ar fi dublată de sprijinul PNL, partid care, după ce a susținut luni la rând că USR-PLUS ar fi partenerul său natural de guvernare, iată că anunță, prin senatorul Daniel Fenechiu și secretarul general Robert Sighiartău, că prima sa opțiune este o coaliție cu PMP și UDMR, vezi dragă Doamne, în virtutea unor valori comune creștin-democrate, de care nu pomenea însă nimic înainte de locale. Celor care cred că este vorba doar de retorica de campanie le amintim că același lucru îl spunea Ludovic Orban în vară la o reuniune a PPE. Este greu de înțeles de ce un partid care tună și fulgeră împotriva PSD preferă unui adversar constant al PSD, cum este USR-PLUS, un partid ca PMP, care i-a asigurat Gabrielei Firea majoritatea în CGMB timp de patru ani, iar după alegeri, la BEC a votat în favoarea contestațiilor lui Daniel Tudorache, fostul primar PSD de la sectorul 1. După alegerile locale din 27 septembrie și după ce și-a securizat Capitala prin atragerea lui Nicușor Dan, PNL a îngreunat numirea viceprimarilor Capitalei și l-a sabotat pe primarul Timișoarei, Dominic Fritz, prin președintele PNL al CJ Timiș, Alin Nica. Acesta tergiversează formalizarea alianței cu USR-PLUS, blocând astfel acțiunile pe care Fritz dorește să le ia pentru combaterea pandemiei și asigurarea serviciilor vitale în oraș. Dar pandemia nu pare să mai conteze, „dacă interesele partidului o cer”.

Incontestabil, USR-PLUS nu a fost un aliat comod al PNL, ca PMP, refuzând statutul de anexă. A avut propriul candidat la președinție, enervându-l pe Klaus Iohannis, și apoi a anunțat că îl va propune pentru funcția de premier pe Dacian Cioloș. A fost de ajuns pentru ca Ludovic Orban să se simtă amenințat și să treacă la arderea punților dintre PNL și USR-PLUS.

Căutăm deci degeaba explicații la nivelul doctrinelor; hărțuirea și hăituirea USR-PLUS are altă explicație: partidul lui Dan Barna și Dacian Cioloș s-a afirmat deja prin forțe proprii ca alternativă politică la PNL pe partea dreaptă a spectrului politic, fie că este vorba de inițiativa „Fără penali în funcții publice”, fie că s-a bătut la baionetă în parlament împotriva lui Iordache pentru legile justiției, PNL fiind practic târât, de ochii lumii, spre susținerea anticorupției, care nu este proiectul său preferat. Mai mult, USR-PLUS a deranjat PNL prin intransigența față de traseism, fenomen pe care PNL l-a încurajat. Incompatibilitatea este deci de fond și dintotdeauna, iar pnl-iștii pozează în moderați doar pentru a nu speria electoratul nehotărât, rezervând pentru PMP rolul celui care aruncă mizerie în ventilator. Asta vedem zilnic la televizor.

Poate că în vremuri „normale” asemenea lovituri sub centură erau tolerate, în contextul luptei electorale. Astăzi însă, în plină pandemie prost gestionată de guvernul PNL, confruntați cu o infrastructură medicală în pragul colapsului și cu deriva din educație, ambele datorate politicilor guvernamentale de ieri, dar și de azi, devine tot mai stringentă nevoia de oameni noi, poate imperfecți, dar măcar nemânjiți de rutina sistemului, și de politici moderne, mai apropiate de nevoile și interesele reale ale cetățenilor. Dintre forțele politice active în România, doar USR-PLUS, cu toate limitările sale, este „liberă de contract” cu sistemul ticăloșit instituit în cele trei decenii de tranziție poticnită și coruptă. Or, faptul că tocmai acest partid a devenit indezirabil pentru cei care se pretind opoziția la PSD anunță o nedorită continuitate a practicilor contraproductive și o apetență pentru - în cel mai bun caz - jumătăți de măsură în privința reformelor de fond. //