Alternativa posibila

Dincolo de toate analizele si calculele, alianta PNL-PD demonstreaza in primul rand cat de mult il invata nevoia pe omul politic. Deocamdata avem de a face cu unirea a doua vulnerabilitati, adica a doua partide care nu au nici o sansa sa reuseasca singure. Mai mult, este vorba de partide care si-au facut mult rau reciproc atunci cand au guvernat impreuna si nu au reusit sa colaboreze in primii doi ani si jumatate ai actualei guvernari PSD, fie si din cauza ambiguitatii initiale a PNL fata de partidul de guvernamant. Cu timpul, liberalii au inteles ca, intr-adevar, la umbra marilor copaci nu creste nimic si ca nu se pot salva de la irelevanta decat ca alternativa la PSD, nu ca anexa a partidului la putere. Drumul catre mintea si sufletul alegatorului este insa lung si anevoios, dar incepe intr-un moment prielnic. Alianta vine sa ocupe spatiul lasat gol pe scena politica de esecul CDR si sa echilibreze un peisaj pana acum jalnic, in care PSD si PRM pareau sa fie singurele personaje vii. Iata de ce preocuparea societatii civile fata de coagularea unei opozitii democratice s-a manifestat din primele faze ale negocierilor dintre liderii PNL si PD. Grupul pentru Dialog Social a organizat mai multe dezbateri pe aceasta tema, cea mai recenta chiar pe 25 septembrie, cu trei zile inainte de parafarea aliantei la congresele celor doua partide.

Moderata de Gabriel Liiceanu, dezbaterea a scos in evidenta atat potentialul si sansele aliantei, cat si obstacolele pe care le va avea de trecut pentru a convinge un electorat greu de convins. Supusi scrutinului filozofilor si politologilor, Theodor Stolojan, Traian Basescu si colaboratorii lor apropiati au trecut cu abilitate peste intrebarile care le aminteau cat de des s-a poticnit colaborarea parlamentara dintre PNL si PD si cat de putin onoranta a fost alaturarea de PRM, chiar si de dragul unei motiuni de cenzura. Invitatii la dezbaterea GDS nu erau dispusi sa semneze cecuri in alb si nici sa accepte un obiectiv simplist, cum ar fi cel al inlaturarii PSD de la putere. Important este, cum a punctat Calin Anastasiu, ca PNL si PD sa fie capabile sa guverneze altfel decat actuala echipa de la Palatul Victoria. Deocamdata, personalitatile celor doi lideri reprezinta principalul capital al aliantei.

Desi necesar, el nu este suficient. Mai este nevoie si de mecanisme eficiente de colaborare verificate in practica. Alianta va trebui deci sa demonstreze ca nu se clatina la prima batalie pentru locuri eligibile pe listele electorale. In plus, alianta are adversari in interior: Dinu Patriciu si Radu Boroianu, liberali cu state vechi, si-au facut public dezacordul plangandu-se ca liderii PNL si PD nu au avut rabdare sa creeze o constructie solida, chiar daca aceasta ar fi insemnat ramanerea in opozitie pana in 2008. Cineva ar trebui sa le aminteasca celor doi ca exact acest lucru il doreste si PSD. Iesirea furibunda a lui Adrian Nastase la intrunirea alesilor locali ai PSD de duminica demonstreaza clar ca partidul de guvernamant se teme de tandemul Stolojan-Basescu. Primul ministru stie bine cat de mult conteaza personalitatile, deoarece propriul partid conteaza pe imaginea lui Ion Iliescu pentru a-i masca deficientele si a-si apara interesele si puterea. Pragmatic vorbind, PNL si PD au dreptate sa mizeze pe imaginea celor doi lideri. Este deocamdata singurul lor atu. Alianta (Dreptate si Adevar) nu are forta economica si organizatorica a PSD si nici bugetul statului la dispozitie pentru mituirea alegatorilor.

Tot ce poate "vinde" este credibilitatea lui Theodor Stolojan si Traian Basescu, in speranta ca excesele PSD vor exaspera populatia. Nu mai poti insa castiga doar pe seama defectelor adversarului. Din dezamagire in dezamagire, electoratul a devenit mai sceptic si mai pretentios. La prima infatisare, constatam totusi ca PNL si PD au venit cu temele facute. Ca sa se distanteze de fantoma CDR, ele au format o alianta politica, nu o organizatie-umbrela pentru toate formatiunile civice si politice care nu-si gasesc loc in alta parte. In plus, Alianta are un program politic si va avea un program de guvernare, ceea ce Conventia nu avea in 1996. Cum alte forte politice salvatoare nu au aparut pe scena romaneasca, merita poate sa acordam o a doua sansa acelor oameni politici capabili sa se reinventeze. De ce sa credem ca numai PSD a invatat din propriul sau esec din 1996 iar PNL si PD nu ar fi capabile sa traga invatamintele necesare din infrangerea suferita in noiembrie 2000?

Nu avem o clasa politica ideala, cum nu avem nici o societate ideala si nici un electorat ideal. Nu ne putem deci baza decat pe mecanismele democratice care, odata la patru ani ne permit sa-i pedepsim pe cei ce ne insala asteptarile si sa-i obligam sa ne respecte. Alianta PNL-PD sustine ca ofera o alternativa credibila. Ramane ca partidele componente sa se supuna unei discipline riguroase si sa se depaseasca pe ele insele, pentru a-i convinge pe alegatori ca puterea nu trebuie neaparat sa revina celor mai cinici si mai lipsiti de scrupule dintre noi. Oricum, nu pot reusi decat impreuna.