De același autor
La ora 8:45 in dimineata zilei de 21 aprilie, Ion Iliescu a aflat de la doi apropiati ai sai ca majoritatea delegatilor la congresul PSD fusesera instruiti sa-l voteze pe Mircea Geoana pentru functia de presedinte al partidului. Fostul presedinte avea inca posibilitatea sa se retraga din cursa si sa evite o infrangere umilitoare. Incapatanat si sigur pe sine, a calculat insa ca autoritatea sa morala avea sa schimbe decizia delegatilor. Calculul s-a dovedit gresit, iar Ion Iliescu a aflat ca PSD nu-i apartinea nici lui, nici urmasilor lui, ci baronilor locali si centrali. Cel care, in 1990, era intampinat cu sloganul "Iliescu apare, soarele rasare" a ajuns acum un simplu membru al PSD, infrant la vot cu un scor zdrobitor de un candidat pe care nu de mult il catalogase drept "prostanac".
La conspiratia urzita impotriva sa, Ion Iliescu a mai adaugat si propriile greseli in conducerea lucrarilor congresului. In primul rand, propozitia de acum celebra "dau cuvantul tovarasului Adrian Nastase", iesita in mod fatal din subconstientul sau bolsevic, a reinviat in mintea asistentei toate acuzele de neo- si cripto-comunism formulate la adresa lui Ion Iliescu de-a lungul ultimilor 15 ani si a confirmat caracterul caduc al solutiei politice pe care acesta o propunea. A urmat discursul propriu-zis al candidatului Ion Iliescu - un discurs invechit, care propunea radicalizarea partidului in spiritul "nobilelor idealuri ale socialismului si comunismului" si incununa tentativa de restauratie pe care o lansase imediat dupa revenirea sa in partid. Numai ca baronii locali nu aveau nici un chef de radicalizare si de idealuri. In sfarsit, Ion Iliescu a facut greseala tactica de a-i da cuvantul lui Mircea Geoana in prima parte a lucrarilor, cand delegatii erau inca atenti si nu parasisera sala pentru a devaliza bufetele. In plus, atmosfera pentru discursul electrizant al "omului nou" fusese abil pregatita de Ioan Rus. Era clar ca activistul desavarsit isi pierduse atat indemanarea, cat si contactul cu realitatea. A urmat discursul vehement din final, expresia disperarii, cu acel moment antologic de intrerupere cand Ion Iliescu a inteles ca, in loc de ovatii, starneste vociferari impertinente. Partida era iremediabil pierduta.
Liderii PSD prezinta astazi cu mandrie inlaturarea lui Ion Iliescu drept o "trecere a Rubiconului", un triumf al spiritului reformist. El este insa mai degraba un triumf al pragmatismului baronilor, dublat de vendeta lui Miron Mitrea. Vicepresedintele PSD Ilie Sarbu se lauda ca a fost vorba de "o lucrare rafinata". Am putea sa-i spunem la fel de bine tradare. Ion Iliescu nu ar fi cazut, daca grupul "reformistilor" de la Cluj nu s-ar fi aliat cu cei pe care "clujenii" ii dispretuiesc si-i detesta: baronii din Moldova si din restul "Regatului". Cu alte cuvinte, Ioan Rus si-a dat mana cu Marian Oprisan, cel care striga in auzul intregii sali "Nea Nelu, lasa-ne!". Si unii, si ceilalti si-au dat seama ca Ion Iliescu ii va face prizonieri ai trecutului si-i va marginaliza atat inauntrul, cat si in afara granitelor. Iluzia ca Iliescu este un etern castigator al alegerilor s-a spulberat din ianuarie pana in aprilie. Mircea Geoana a stiut sa speculeze aceste temeri cand a agitat in discursul sau perspectiva unei infrangeri la viitoarele alegeri: "Sa nu ne amagim: perioada 2004-2008 nu seamana cu perioada 1996-2000, iar Traian Basescu nu e Emil Constantinescu".
In al doilea rand, Ion Iliescu nu mai avea nimic de oferit clientelei sale politice. Viata sa si autoritatea morala invocate patetic in ultimul discurs nu prezentau interes. Cel mai grav pentru el a fost insa ca baronii l-au perceput ca pe un pericol, un fanatic care visa sa le strice aranjamentele. Atunci abia s-au coalizat si l-au inlocuit cu un personaj prezentabil, pe care cred ca-l pot manipula in voie - Mircea Geoana, pana acum perdantul de serviciu. Acesta le datoreaza totul liderilor locali si mai ales lui Viorel Hrebenciuc si Miron Mitrea, cel care cu o luna in urma afirma senin: "Eu spun ce spune Ion Iliescu". Intrarea sa in tabara pro-Geoana a dus la formarea masei critice capabile sa-l trimita pe Ion Iliescu in istorie.
Avand in vedere cum a ajuns la putere Mircea Geoana, se cuvine sa fim sceptici fata de sansele unei "reforme profunde" a PSD. De altfel, noul lider nici nu a prezentat un asemenea plan, avand un discurs eminamente pragmatic. De altfel, la prima sa conferinta de presa, domnul Geoana s-a inscris pe o linie antireformista, declarand: "N-am inhibitii sa va spun ca noile declaratii de avere sunt excesive, iar PSD va sanctiona acest lucru". Desi afirma ca "procesul de curatire interna a partidului trebuie sa continue", tot el ii apara pe PSD-istii criticati de presa pentru coruptie.
Marele atu al lui Mircea Geoana este insa de a-l fi facut de rusine pe Adrian Nastase, cel care nu a avut curajul sa candideze impotriva lui Ion Iliescu, desi fusese solicitat din toate partile. Partas la conspiratia baronilor de nevoie si doar pe ultima suta de metri, domnul Nastase incearca acum sa-l eclipseze pe Mircea Geoana si se dovedeste incapabil sa inteleaga cat de putin este agreat de filialele partidului si cat de precara ii este pozitia. Desi multi sunt convinsi ca fostul premier a repurtat o victorie la congres, viitorul ar putea demonstra ca soarele care a apus pentru Ion Iliescu nu va lumina cariera lui Adrian Nastase. PSD nu mai apartine liderilor de la centru, ci liderilor regionali. Iar Mircea Geoana va ramane presedinte atata vreme cat nu va uita acest lucru - adica nu va repeta greselile lui Ion Iliescu si Adrian Nastase.
