Banii nostri

Ineficient la capitolul reforma, Guvernul s-a dovedit extrem de abil si tenace în ultimele doua saptamani cand a fost vorba de preluarea administrarii unor importante surse de bani, care în mod normal ar fi trebuit sa ramana în afara jurisdictiei sale. Doua lovituri recente si înca doua în pregatire dau masura aviditatii guvernamentale: este vorba de preluarea intempestiva a Registrului Comertului si a Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, precum si de planurile anuntate deja de a administra fondurile pentru asigurarea obligatorie de locuinte si cele destinate pensiilor ocupationale suplimentare. Grav este ca banii asupra carora se întinde stapanirea Guvernului sunt bani privati, bani ai asiguratilor sau - în cazul Registrului Comertului - bani ai întreprinzatorilor. Este dreptul celor care platesc sa hotarasca prin reprezentantii lor cum le sunt cheltuiti banii, ceea ce nu mai pot face în momentul în care Guvernul pune mana pe aceste fonduri. Registrul Comertului este cel mai recent episod din ofensiva Guvernului menita sa acapareze banii privati. O stare de tensiune declansata artificial la Camera de Comert si Industrie a fost un bun pretext pentru scoaterea Registrului din domeniul privat si preluarea la Ministerul Justitiei. Din punct de vedere juridic, exista însa destule semne de întrebare privind legalitatea actiunii: patrimoniul sau este privat si obtinut din banii cotizantilor, asa ca preluarea la minister poate fi interpretata drept o forma de nationalizare. PNL a acuzat, de altfel, Guvernul ca are astfel de intentii. Nici Costache Ivanov, secretarul de stat din Ministerul Justitiei trimis în fata presei sa explice cum se vor petrece lucrurile, nu avea idee daca sediile si aparatura vor fi închiriate sau cumparate de la camerele de comert. Efectul financiar al preluarii asupra camerelor de comert judetene va fi dezastruos, deoarece Registrul era principala lor sursa de venituri. Culmea cinismului a fost atinsa de vicepresedintele PSD Viorel Hrebenciuc, care a întrebat senin si retoric: "Care-i problema?" si a adaugat ca e foarte bine ca Guvernul sa aiba o noua sursa de finantare. A devenit astfel limpede scopul, banuit pana atunci, al masurii luate de Guvern: acapararea banilor proveniti din înscrierea si reînscrierea firmelor, nicidecum salvarea Registrului din "ghearele" celor care se luptau pentru presedintia Camerei de Comert si Industrie. Din salvator, Guvernul a devenit recuperator.

Dar daca vorbim de absorbtia banilor privati de Guvernul nostru nesatul, povestea CNAS, trecuta tot prin ordonanta în subordinea Ministerului Sanatatii, este cea mai lunga si, poate, cea mai trista. Nici fosta guvernare nu a fost prea generoasa, hotarand ca presedintele CNAS sa fie numit de guvern, ceea ce dadea dintr-o data o lovitura independentei asiguratilor. Dezastrul a început însa dupa alegerile din 2000, cand în fruntea CNAS a fost numit Eugeniu Turlea, un economist a carui prima preocupare a fost sa-i discrediteze pe farmacisti si pe medici si sa nu-i plateasca: farmacistii erau îndemnati sa crediteze statul acoperind din profitul propriu factura pentru medicamente, pe care Casa întarzia s-o achite, iar medicii erau apostrofati public pentru ca prescriau medicamente prea scumpe. A urmat gaselnita ministrului de Finante, care a calcat în picioare drepturile asiguratilor, hotarand ca banii proveniti din contributii constituie un fond special si sunt administrati prin buget. Acest artificiu care nesocoteste legea si morala i-a permis sa stabileasca un plafon pentru cheltuielile CNAS si sa-si însuseasca excedentul. Datoriile spitalelor au ramas neachitate, cei care s-au îmbolnavit în a doua si a treia decada a lunii au ramas fara medicamente, dar Guvernul a avut mai multi bani. Proiectul legii initiate de Sorin Oprescu, prin care se constituia un fond unic al sanatatii, în care Guvernul nu mai putea sa cotrobaie, a devenit o hartie fara valoare. Doctorul Oprescu a marait putin la Consiliul National PSD, criticand coruptia, si apoi a aparut în public cu ministrul Daniela Bartos, ca sa ilustreze unitatea de monolit a partidului. A urmat spectacolul dureros al controlului efectuat de presedintele CNAS devenit secretar de stat, Eugeniu Turlea, asupra spitalelor si medicilor de familie. In pur stil stalinist, au fost scosi în fata cativa medici care au prescris prea multe medicamente scumpe. Unii sunt probabil cazuri penale, dar si izolate în acelasi timp. Nu din cauza lor nu avem medicamente, ci pentru ca banii asiguratilor au fost însusiti de Guvern. Uitand ca datoria lui este sa reprezinte interesele asiguratilor, Eugeniu Turlea s-a comportat exact ca un functionar servil, ceea ce de fapt a fost întotdeauna, furnizand argumente "medicale" pentru o masura luata din considerente financiare, si anume pentru a satura foamea de bani a Guvernului. Ca si în vremurile de trista amintire, reprezentantii unei profesiuni liberale, medicii, sunt pusi la zid de putere, din interese propagandistice. In spatele acestora, se pregateste o noua lista de medicamente compensate, care risca sa faca multe victime.

Un scenariu asemanator se pregateste în domeniul asigurarilor, unde Guvernul intentioneaza sa devina administratorul a sute de milioane de dolari proveniti din primele de asigurare a locuintelor, care vor deveni obligatorii. Atat de mare este setea de bani, încat guvernantii nesocotesc recomandarile Bancii Mondiale. Aceasta este dispusa sa acorde un împrumut de 80 de milioane de dolari, cu conditia ca fondul pentru asigurari în caz de dezastru sa fie administrat cat mai independent de stat si sa nu devina un fond special. Or, Guvernul propune chiar formarea unei societati cu capital majoritar de stat, care sa administreze acesti bani, iar administrarea fondurilor de pensii suplimentare va urma, se pare, acelasi model. De altfel, si Casa de Pensii a fost încorporata în Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, fara nici un scrupul. Campania Guvernului de recuperare a banilor privati este menita, desigur, sa acopere gaurile din buget si sa faca deficitul mai aproape de nivelul promis FMI. Ea tradeaza totodata incapacitatea Guvernului de a face reforma economica si de a reduce pierderile, precum si o mentalitate ostila întreprinzatorilor privati, mecanismelor de piata si oricarei institutii autonome. Cum democratia si capitalismul se bazeaza pe piata, concurenta si libera initiativa, începem sa ne întrebam catre ce sistem ne îndreptam de fapt. Toate aceste masuri administrative ar putea însa avea si un scop electoral: PSD ar dori alegeri anticipate în 2003, dar, dupa cum au recunoscut liderii sai, nu prea are bani. Baronii locali îsi neglijeaza datoriile si cer prea mult. Si atunci, nu poti sa nu iei banii decat de unde mai sunt: de la populatie.