Basescu in America

Daca nu ar fi existat, America ar fi trebuit inventata! De cateva zile am aflat ca aceasta bine cunoscuta fraza ni se aplica si noua. America ofera vizibilitate liderilor nostri politici pentru ca-i scoate din decorul balcanic. Devine o scena pe care ei pot evolua singuri, departe de lumea dezlantuita a politicii autohtone.
Adrian Nastase a speculat decorul oferit de Casa Alba si de prezenta lui George Bush pentru a-si lansa campania prezidentiala in 2004. Un an mai tarziu, Traian Basescu, castigatorul cursei pierdute de Adrian Nastase, speculeaza si el deplasarea in Statele Unite pentru a lansa un mesaj important. Aici se opreste orice asemanare intre cele doua personaje.
Declaratiile presedintelui din America au avut efecte neasteptate: lansate intr-un cadru semi-privat, ca niste comentarii intamplatoare despre parlamentul unicameral, reforma clasei politice si ineficienta guvernului, ele s-au transformat in cateva zile intr-un adevarat manifest politic. Bun tactician, Traian Basescu a starnit doar curiozitatea presei si a opiniei publice de la distanta, pentru a pune punctele pe “i” la revenirea in tara, chiar pe aeroport.
Nici nu mai merita sa ne oprim asupra faptului ca propunerile presedintelui privind introducerea parlamentului unicameral si a votului uninominal, cu toate accesoriile lor populiste, vin in intampinarea dorintelor populatiei. Si nici nu se putea alege o saptamana mai propice pentru o pledoarie in favoarea simplificarii procedurilor parlamentare decat cea in care alesii poporului au putut fi vazuti certandu-se in Parlament pe chestiuni de procedura, irelevante pentru public. Mai mult, parlamentarii Aliantei s-au dovedit ineficienti si indolenti, incapabili sa puna in practica o strategie de lupta eficienta impotriva PSD, pentru simplul motiv ca nu o aveau. Pana si victoria lor tardiva din comisia juridica, in care au reusit sa avizeze modificarea regulamentului in absenta opozitiei, s-a datorat insusirii tacticii adversarului, nu ingeniozitatii proprii. Termenul de 15 septembrie, fixat de Calin Popescu Tariceanu pentru schimbarea presedintilor celor doua Camere, a trecut fara ca Alianta sa se fi apropiat de obiectivul sau. In aceeasi zi a fost dat publicitatii si raportul Academiei de Advocacy din Timisoara, care a demonstrat cu cifre ineficienta parlamentara. Stim deja ca avem prea multi parlamentari, care ne costa prea mult, raportat la “profitul” pe care-l aduc societatii.
Nu este de mirare ca provocarea presedintelui a starnit o oarecare deruta printre politicieni. Liberalii au reactionat negativ, reafirmandu-si atitudinea de fronda fata de presedinte. Este deja o chestiune de bon ton in PNL sa respingi ideile lui Traian Basescu. Totusi, in ciuda respingerii initiale, sambata purtatorul de cuvant Eugen Nicolaescu s-a abtinut de la un raspuns transant, invocand necesitatea unei dezbateri. Probabil ca abia dupa discursul de la aeroport si-a dat seama PNL ca are de a face cu o initiativa politica serioasa, si nu cu obisnuitul schimb de replici la distanta care a dominat toata vara. Si PSD si-a nuantat pozitia, acceptand in final invitatia presedintelui la consultari, dupa ce initial il acuzase de nesinceritate, cu toate ca ideea parlamentului unicameral fusese sustinuta nu demult de Mircea Geoana.
Ca si pana acum, clasa politica este reactiva, si nu activa: respinge provocarile lui Traian Basescu, dar nu propune nimic in schimb. Este lesne de inteles de ce: clasa politica este produsul sistemului si nu are nici un interes in schimbarea lui, iar un parlament mai numeros ofera surse de venit si influenta pentru mai multi politicieni. De ce ar strica tocmai parlamentarii un mecanism care le aduce atatea avantaje si ii solicita atat de putin? Pentru a deveni cu adevarat relevant ca presedinte-jucator insa, Traian Basescu trebuia sa atace sistemul, iar referendumul este singura cale pe care o are la indemana. Daca recurge la ea este pentru ca stie ca orice initiativa a sa ar fi blocata in Parlament chiar de o parte din reprezentantii Aliantei. Desigur, obiceiul lui Traian Basescu de a-si pune partenerii politici in fata faptului implinit poate fi suparator. Sa declari zambind ca vei organiza un referendum indiferent ce spun partidele nu este tocmai o dovada de pretuire pentru interlocutor. Poate fi chiar o sfidare, care justifica reticentele PNL si UDMR fata de initiativele anuntate unilateral, fara nici o consultare prealabila.
Cu atat mai greu va fi deci pentru partidele politice, cu exceptia PD, sa raspunda constructiv la propunerile presedintelui: ele vor trebui sa se hotarasca daca participa la proiectul lui Traian Basescu, cu riscul de a contribui la popularitatea unui presedinte care le sfideaza; sau prefera sa saboteze acest proiect pentru a-l lipsi pe presedinte de un succes, riscand insa o pierdere masiva de sprijin popular. Este probabil o hotarare pe care nu ar fi dorit s-o ia niciodata. Partidele din Alianta se obisnuisera cu micul lor razboi de gherila, in care ambuscadele si schimburile de focuri erau urmate de declaratii de loialitate - asa cum s-a intamplat de altfel si saptamana trecuta. La randul sau, PSD era multumit sa acuze Guvernul si Presedintia de toate relele planetei. Viata politica isi urma cursul destructiv si steril. Acum insa, dupa vizita presedintelui in America, nimic nu va fi ca mai inainte. Iata de ce, America, daca nu ar fi existat, ar fi fost inventata de Traian Basescu.