De același autor
Punctul nevralgic al guvernării a fost localizat de DNA în domeniul achizițiilor publice, unde sunt „sectoare... cu corupție generalizată“, ceea ce se traduce prin prețuri mai mari plătite de stat, adesea pentru lucrări neexecutate sau executate necorespunzător. Iar prețurile sunt mari pentru că ele includ valoarea comisioanelor pentru politicieni, ceea ce înseamnă că, practic, banii contribuabililor sunt deturnați spre buzunarele guvernanților și ale clientelei lor. „S-au creat adevărate tipare“, a avertizat doamna Kövesi, „pe care infractorii le cunosc, le dezvoltă“ în scopul fraudării banului public. În sănătate, de pildă, unde toată lumea se plânge de lipsa de fonduri, DNA a identificat manageri de spitale care iau mită de milioane de euro de la furnizori de bunuri și servicii, cauzând astfel prejudicii uriașe.
Nu este deci de mirare că o treime din cele 1.000 de persoane trimise anul trecut în judecată de DNA au avut funcții de conducere: trei miniștri, cinci deputați, un senator, un fost președinte al Camerei Deputaților, un secretar general al guvernului. Dacă îi adăugăm și pe cei pentru care DNA a cerut parlamentului încuviințarea începerii urmăririi penale – dar nu a primit-o –, putem demonstra matematic că suntem la cheremul unei clici transpartinice de politicieni corupți și înțelegem că instituțiile statului execută un ordin politic atunci când nu demarează procedurile necesare în vederea recuperării prejudiciilor stabilite de instanțe.
Din cei 713 de inculpați condamnați în 2017, 28 au fost primari, 38 directori de instituții publice și unul senator. Cireașa de pe tort este însă scăderea cu 9% a numărului de achitări față de 2016, ceea ce demolează unul dintre argumentele invocate de ministrul Justiției în pseudo-documentul cu care a încercat să motiveze solicitarea de revocare a doamnei Kövesi. Subiectul era oricum jenant pentru Tudorel Toader, care știe sigur că antecesoarea sa, Raluca Prună, a transmis parlamentului în 2016 un raport privind activitatea parchetelor, din care reieșea că rata achitărilor în România a fost de numai 2%, față de o medie europeană de 7%. După cum citim pe tolo.ro, doamna Prună, singurul ministru care a prezentat acest raport obligatoriu în ultimii zece ani, nu a primit niciun răspuns din partea parlamentului – poate pentru că succesul DNA nu convine majorității PSD-ALDE-UDMR.
Dincolo de complicitatea politicienilor la blocarea anticorupției, însă, doamna Kövesi a subliniat, fără să o numească ca atare, complicitatea CCR, a cărei decizie din 2016 privind abuzul în serviciu a avut ca efect închiderea a 275 de dosare însumând prejudicii de 148 milioane euro. Și, în sfârșit, tot anul trecut s-au dublat investigațiile privind fraudarea fondurilor UE, majoritatea dosarelor vizând fonduri pentru comunitățile rurale cele mai sărace. Enervând probabil din nou PSD, procurorul șef al DNA a demonstrat cu argumente de netăgăduit că România este săracă și dezvoltată mult sub potențialul ei și că nu poate beneficia de fondurile europene pentru că este condusă de politicieni corupți. Nu era misiunea ei să facă această demonstrație, ci a opoziției politice, dar iată că nu s-a găsit nici un PNL-ist și nici un USR-ist care să se încumete.
Politicienii corupți de care a vorbit doamna Kövesi au fost atacați frontal și de președintele Iohannis: „Niște inculpați și niște condamnați penal, după ce au fost prinși încălcând legea, s-au unit pentru a-i discredita pe aceia care i-au cercetat“. Ar fi vorba, crede șeful statului, de „manifestări virulente ale disperării și încercări de manipulare pentru a decredibiliza DNA“, într-o tentativă clară „de a subordona justiția politicului“. Un rezumat corect și sintetic. Totuși, semnificația sumbră și gravitatea momentului actual le-am regăsit mai pregnant în discursul președintei ÎCCJ, Cristina Tarcea, care a fost mai puțin optimistă decât șeful statului în privința capacității democrației românești de a respinge ofensiva penalilor și a vorbit fără echivoc despre o criză prin care trec justiția și parchetele, pentru că „România întreagă parcurge un curs intensiv de Drept, predat de persoane care au interese în soluționarea propriilor cauze și nu au absolvit niciodată Dreptul“. Cum însă „Dreptul înseamnă în primul rând morală“, cei care au „o relație controversată cu morala“ nu au a comenta despre modul în care se face justiție și nici nu trebuie să facă parte din sistemul judiciar. În sfârșit, în numele moralei, doamna Tarcea a ținut să desființeze o serie de teorii emise recent de politicieni. Celor care neagă dreptul magistraților de a comenta proiectele de legi le-a spus că „judecătorul nu se poate prevala de obligația de rezervă când vede fapte de natură a pune în pericol actul de dreptate“, iar pe cei care susțin că independența procurorului nu este prevăzută în Constituție, i-a întrebat: „poate fi eficient un procuror în lipsa independenței?“.
Nici demonstrația doamnei Kövesi, nici verdictul lui Klaus Iohannis, nici eleganta prelegere de Drept a Cristinei Tarcea, nici votul unanim al Secției de procurori a CSM împotriva propunerii de revocare formulate de ministrul Toader nu i-au impresionat însă pe politicienii puterii. Domnii Dragnea și Tăriceanu și doamna Dăncilă au sfidat DNA, președinția și corpul magistraților, refuzând să participe la ședința de bilanț, și au rămas neclintiți și după vizita vicepreședintelui Comisiei Europene, Frans Timmermans, care i-a avertizat dur pe guvernanți în privința consecințelor tentativelor de subminare a independenței justiției. Nu numai că slugile lui Dragnea au dezlănțuit jihadul la televiziunile controlate de penali, dar însuși al doilea om în stat, Călin Popescu Tăriceanu, a calificat bilanțul DNA ca pe o recitare de statistici și a revenit la teoria „statului paralel“ care ar face sute de victime în România, fără a numi însă măcar una dintre ele. A fost un semnal clar că PSD și ALDE nu vor renunța la planul lor de decapitare a DNA, probabil cu ajutorul CCR, care poate citi cu rea-credință o formulare neglijentă din Constituție cu privire la revocarea procurorilor-șefi.
Dacă se va ajunge la un asemenea deznodământ, va fi inutil să mai încerci să demonstrezi că spiritul legii este altul. Anticorupția va muri frumos, cu dreptatea în mână, deși, cum spunea președintele Iohannis despre bilanțul DNA, „cifrele nu mint“. Într-adevăr, cifrele nu mint, dar politicienii puterii, venali și imorali, mint de sting și minciunile lor fac legea în România, nu în ultimul rând pentru că sunt destui români care le acceptă și prea puțini cei care înțeleg pericolul imoralității publice. Triumful democrației și al statului de drept, de care frumos vorbea miercuri Klaus Iohannis, pare deocamdată doar o iluzie.
