De același autor
Cu un zel demn de epoca lui Nicolae Ceausescu, guvernul Nastase se napusteste acum asupra altui monument, Parcul Carol, unde vrea sa inalte Catedrala Mantuirii Neamului. Brusc trezita la viata, breasla arhitectilor, extrem de timida in cazul pasarelei, isi aminteste de rolul ei in viata cetatii si reactioneaza ferm. Pe scurt, principalul argument adus impotriva acestui amplasament este ca un monument nu poate fi modificat decat cu aprobarea Comisiei nationale pentru monumente istorice si cu respectarea unor criterii urbanistice. In acest moment guvernul incepe sa actioneze in forta, declansand un proces care nu se poate termina bine pentru el: ministrul Culturii, Razvan Theodorescu, emite un ordin prin care declasifica o portiune din Parcul Carol ca s-o poata transfera Bisericii, fara a cere insa avizul Comisiei nationale a monumentelor istorice. La aceasta ilegalitate initiala se mai adauga una, nascuta din servilismul primarilor de sector: potrivit legii, ordinul nu ar fi trebuit sa produca efecte timp de 30 de zile (adica pana la 5 mai), perioada in care poate fi contestat in justitie. Ignorand legea, primarul sectorului 4, Vasile Mihalache, emite la 8 aprilie o autorizatie de dezmembrare a Mausoleului din Parcul Carol. Aedificia Carpati, firma de constructii preferata de guvern pentru proiectele finantate din bani publici, se pune pe treaba imediat.
Bucurestenii si arhitectii protesteaza in continuare, evident in zadar. Pana la urma, atat ordinul, cat si autorizatia sunt atacate in justitie de primarul Traian Basescu, iar lucrarile sunt oprite, cel putin temporar. Mingea se afla acum in curtea justitiei, a carei impartialitate este din nou pusa la incercare.
Intre timp, la slujbe, preotii incep sa lanseze diatribe impotriva lui Traian Basescu si sa promoveze cauza amplasarii Catedralei in Parcul Carol. Nu vom polemiza acum cu clerul, dar ne intrebam totusi daca Biserica Ortodoxa nu se considera si ea obligata sa respecte legea. BOR pare insa orbita de ambitia de a construi Catedrala. Este o aspiratie veche de peste 150 de ani si nu se cuvine comentata in cadrul unei cronici politice. Se cuvin insa amintite bisericile demolate sub pastorirea Patriarhului Teoctist in epoca Ceausescu. Poate ca Prea Fericitul vrea sa stearga aceasta amintire prin ridicarea unei biserici grandioase. Iata insa ca proiectul sau este umbrit din start de nesabuinta guvernantilor si de opozitia unei bune parti a credinciosilor. Multi dintre acestia i-au sugerat chiar Patriarhului sa reconstruiasca Manastirea Vacaresti, daca tot vrea actualul Sinod sa ramana in istorie. Ca si guvernul PSD, BOR nu manifesta insa interes pentru vindecarea ranilor provocate de Ceausescu, ci doar pentru prelungirea traditiei instituite de fostul dictator: ce altceva poate insemna nerespectarea legii si aroganta cu care este tratata opozitia arhitectilor si a cetatenilor, manifestate atat de guvernanti, cat si de reprezentantii Patriarhiei?
Trecand la domeniul mai familiar al politicii, se pare ca PSD a facut un calcul simplist si gresit. Pornind de la marea audienta a Bisericii in randurile electoratului pe care conteaza, liderii partidului de guvernamant au considerat util sa obtina sprijinul acestei institutii intr-un an electoral. In viziunea partidului, Catedrala ar fi fost un bun mijloc de propaganda electorala. Putem de asemenea sa banuim ca PSD, prin guvernul sau, avea si unele interese materiale legate de incredintarea fara licitatie a lucrarilor din Parcul Carol firmei Aedificia Carpati. Nu stim, dar putem imagina un scenariu in care o parte din banii platiti pentru controversatul proiect s-ar intoarce ca donatie in conturile PSD. S-a mai intamplat si in alte cazuri.
Greseala PSD, izvorata din eterna-i aroganta, este insa de a considera ca societatea romaneasca nu se schimba chiar deloc si de a ignora embrionul de societate civila care totusi exista. In al doilea rand, PSD a uitat ca electoratul sau fidel nu este majoritar in Bucuresti, oras pe care nu-l controleaza. PSD nu intelege si nu apreciaza civilizatia urbana. Probabil ca nu se astepta la reactia arhitectilor si nici la opozitia primarului general, contand ca toate partidele, nu-i asa, doresc binecuvantarea Bisericii inainte de alegeri. A se vedea cazul PNL, care s-a repezit sa pupe poala popii fara a mai tine cont de lege.
La fel de obscen ca si calculul politicienilor care vor sa profite de Biserica este si calculul Bisericii care vrea sa profite de oamenii politici si speculeaza momentele electorale. Inainte de a fi pus in practica, proiectul Catedralei reuseste asadar sa demaste intentiile ascunse si defectele atat din tabara politicienilor, cat si din cea a prelatilor. In mod paradoxal, poate fi un bun inceput.
