Ce rămâne după asumare

Teoretic, recurgerea la procedura asumării răspunderii guvernului pentru un proiect legislativ este o dovadă de slăbiciune a partidului/partidelor de guvernământ și, totodată, un sabotaj al democrației, pentru că anulează dezbaterile parlamentare și posibilitatea amendării legilor propuse. Caracterul nedemocratic este evident, și nu miră pe nimeni, dar de ce are nevoie de o astfel de măsură de forță o coaliție care dispune de o majoritate parlamentară solidă, de 60%?

Oficial, asumarea răspunderii ar fi fost dictată de urgența corectării unui deficit bugetar declarat deja excesiv de Comisia Europeană, care amenința blocarea fondurilor europene. În practică, măsurile propuse nu trec testul aritmeticii și nu acoperă deficitul. În schimb, sunt garantate să genereze pierderi, inflație și stagnare. Totodată, în pofida promisiunilor, guvernul nu numai că nu se grăbește să reducă cheltuielile bugetare și aparatul administrativ, ci acționează consecvent pentru sporirea acestora, inventând noi agenții, autorități și categorii de birocrați, și votând ajutoare pentru activități economice, ca mineritul din Valea Jiului, care s-au dovedit deja a fi găuri negre în care banii publici dispar fără urmă în buzunarele rețelelor politice și baroniale care domină zona, condamnând-o la o iremediabilă precaritate economică. Încremenit în proiectul său de salvare și consolidare a „sistemului ticăloșit”, PSD nu are alte soluții decât aceleași planuri primitive de taxare fără noimă a  sectorului privat, promovate de Ponta, Dragnea, Tudose și Dăncilă, în speranța – deșartă – că astfel va evita reformele instituționale, de pildă a ANAF, și va asigura finanțarea în continuare a nomenklaturii psd-iste – magistrați, polițiști, servicii, dar și funcționarii din ministerele aferente – din buzunarul contribuabilului. Este, de altfel, semnificativ că Marcel Ciolacu nu a spus nimic despre pensiile speciale, deși este un jalon esențial pentru obținerea celei de-a treia tranșe a fondurilor din PNRR. Înțelegem că reducerea lor nu este luată în calcul  la alcătuirea bugetului.

Deși o moțiune de cenzură nu avea șanse să treacă, PSD și PNL au fost de acord să elimine orice dezbatere în Parlament, pentru a nu oferi USR o platformă pentru critici și amendamente, care ar fi alimentat tensiunile din coaliție legate de apropierea anului electoral 2024 și negocierea listelor de candidați. Speriați de căderea vertiginoasă a PNL în sondaje, tot mai mulți lideri liberali caută salvarea în listele comune cu PSD, pe care ar vrea totuși să le negocieze la sânge, adică să se vândă la un preț bun și să-și asigure supraviețuirea la guvernare. Or, o dezbatere parlamentară i-ar fi obligat să ia poziții critice, chiar de respingere, față de măsurile cu caracter vădit anti-liberal. Așa că au încercat să scape cu un ușor joc de glezne în jurul amendamentului care urma să anihileze Pilonul II de pensii.

În afara  coaliției, UDMR și-a negociat abil susținerea tacită, refuzând să semneze moțiunea de cenzură în numele unor concesii câștigate în beneficiul autorităților locale și în dauna echilibrului bugetar. Au rămas în opoziție doar AUR și USR, dovedindu-se totuși că doar USR se opune cu adevărat aberațiilor guvernamentale, în timp ce AUR este doar un construct al PSD și al serviciilor menit să bruieze USR. În final însă, doar USR și doi liberali disidenți și marginali au întreprins unicul demers care ar putea bloca pachetul de legi anti-economic și pro-sistem al guvernului Ciolacu, și anume contestarea sa la CCR, în baza unor argumente furnizate de înșiși experții din Ministerul Justiției, ignorați de ministrul Alina Gorghiu, care a avizat favorabil un pachet cu evidente elemente de anticonstituționalitate. Demersul USR, pe care AUR l-a ignorat, devine astfel un test de integritate pentru CCR, chemată acum să fie consecventă cu propriile decizii din trecut și să retrimită pachetul lui Ciolacu în Parlament. Așteptăm deci să vedem dacă CCR va accepta un pachet, care modifică mai multe legi care ar fi trebuit modificate prin alte legi separate, după ce a respins legea pensiilor speciale, pe motiv că fiecare tip de pensie specială este reglementată de o lege separată și trebuie modificată doar în baza unei legi individuale.

Indiferent ce va decide CCR, este clar că PSD și PNL nu vor renunța la sistemul cvasi-mafiot care forțează contribuabilul să finanțeze clientela și neo-nomenklatura, nu vor face nicio reformă instituțională, având ca unică soluție economică un plan iluzoriu de jecmănire a sectorului privat, care nici măcar nu are la bază un studiu de impact. De opoziție nu se tem, pentru că AUR, beneficiar a cel puțin trei televiziuni „de știri”, țipă mai tare decât USR, care abia găsește loc pe ecranele unei singure televiziuni de știri. Protejat de sistem, care netezește în continuare batista pe țambal în cazul legăturilor lui George Simion cu serviciile secrete ale lui Putin, AUR capitalizează revolta celor care știu că le merge rău, dar nu știu cum ar putea să le meargă bine dacă rămân în țară.

Asumarea răspunderii guvernului PSD-PNL pentru o legislație aberantă din punct de vedere economic se dovedește deci o perdea de fum, care maschează inabil  dependența coaliției față de sistem. Alunecăm ușor înapoi, spre totalitarismul „soft” instalat în decembrie 1989, când etern minoritarii protestatari scandau „Țineți minte cinci cuvinte: e la fel ca înainte!”. Ei bine, astăzi „e mai rău ca înainte”, pentru că asistăm la anularea reformelor chinuite și incomplete ale ultimilor treizeci de ani și la triumful „sistemului” asupra întregului popor. Țineți minte aceste cinci cuvinte! //