De același autor
Un fost procuror mediocru, cu greseli si incalcari ale legii la activ, evadat din magistratura sub amenintarea unei sanctiuni, vrea sa devina ministru al Justitiei. Asa se poate rezuma una dintre fatetele scandalului care a izbucnit in jurul numirii succesorului lui Tudor Chiuariu in fruntea Ministerului Justitiei, in lumina mapei profesionale a numitei Norica Clinci, fost procuror la Oltenita. Vorbim de acea fateta care se refera la competenta politicienilor cu pretentii la functii ministeriale.
Procurorul nostru ratat intra insa in politica si se orienteaza bine, aflandu-se in PNTCD exact cand acesta se afla la putere si parasindu-l dupa ce si puterea a parasit mostenirea irosita a lui Corneliu Coposu. Reorientata spre liberali, doamna fost procuror se apropie de oameni de afaceri importanti si influenti, de calibrul lui Dinu Patriciu si Ovidiu Tender. Devine un pion de baza al partidului si al oamenilor de afaceri totodata, ajungand vicepresedinte al Senatului. Cum in aceste cercuri competenta profesionala conteaza mai putin decat loialitatea fata de grup, iar oamenii de afaceri incep sa aiba mari probleme cu procurorii DNA, Norica Nicolai primeste sprijinul partidului pentru a deveni ministru al Justitiei si a-si proteja astfel aliatii. Premierul - se spune - ar fi preferat pe altcineva, dar premierul nu este nici el de capul lui, ci tot la discretia grupurilor de interese care controleaza partidul - caci, ati ghicit, nici partidul nu este de capul lui pe aceasta lume..jpg)
Scenariul ar fi reusit de minune, caci oamenii de afaceri cu dosare penale fac jocurile in partide si in mass-media, daca nu ar fi intervenit presedintele Romaniei. Or, presedintele avea nevoie de o ofensiva politica, dupa un sfarsit de an mai putin stralucit, iar un personaj ca Norica Nicolai era un adversar pe masura. In plus, presedintele invatase lectiile servite de decizia Curtii Constitutionale care l-a obligat sa-l numeasca, impotriva vointei sale, pe Adrian Cioroianu, si anume ca trebuie sa-si motiveze temeinic orice refuz si sa conlucreze cu premierul pentru a rezolva eventualele controverse. In lumina acestor concluzii, presedintele si-a calculat bine pasii: a consultat dosarul profesional al Noricai Nicolai si i-a descoperit hibele, apoi l-a invitat public de cateva ori pe premier la discutii, pentru a nu putea fi acuzat ca nu a incercat sa conlucreze in vederea rezolvarii unei situatii delicate. Politician abil si luptator tenace, presedintele stia ca nu are cum sa piarda: chiar daca parlamentul l-ar obliga sa semneze decretul de numire a Noricai Nicolai in functia de ministru al Justitiei, reputatia acesteia este distrusa, atat in tara, cat si peste hotare. Mai ales ca replica nominalizatei a fost schioapa si neconvingatoare. Sa sustii ca autoritatile te-ar fi pedepsit daca ai fi arestat un om nevinovat si, cand a fost gasit vinovatul, nici macar nu i-ai facut proces, inseamna sa ignori cu buna stiinta cel putin cazul Tundrea, in care procurorul care a trimis la puscarie un om nevinovat si s-a luptat sa-l mentina acolo nu a fost pedepsit pe masura gravitatii faptelor sale. Ciudat este insa ca aspiranta la functia de ministru al Justitiei nu a suflat o vorba despre cazul reprezentarii ilegale a unei familii americane intr-un proces de adoptie in 1991, preferand in schimb sa abereze cum ca dosarul sau profesional ar fi fost fabricat de Securitate. Toata apararea senatorului PNL a fost astfel doar un discurs arogant, plin de acuzatii, dar lipsit de argumente.
Ajunsi in acest punct, se cuvine sa ne intrebam daca Romania are nevoie de un astfel de ministru al Justitiei; daca este benefic pentru justitia noastra, aflata sub monitorizarea severa a Comisiei Europene, sa fie condusa si reprezentata de un politician care a incercat sa distruga tot ceea ce a facut Monica Macovei, singurul ministru roman al Justitiei apreciat la Bruxelles, si care a votat pentru scoaterea activistilor comunisti de pe lista lustrabililor, impotriva infiintarii DNA, pentru paralizarea DIICOT, pentru mentinerea calomniei ca infractiune in Codul Penal etc. Nici nu mai punem la socoteala episodul jenant al nepoatei lasate sa se joace cu cartela de vot, nepoata ce ar fi urmat apoi sa fie plasata intr-un post caldut la Administratia Penitenciarelor. De ce ar numi asadar presedintele un astfel de personaj in fruntea Ministerului Justitiei, dandu-i o putere considerabila asupra parchetelor, inclusiv asupra DNA - institutia-cheie a vietii noastre publice din ultimii trei ani, adevaratul mobil al disputelor politice care domina viata publica? Traian Basescu ar fi avut datoria sa respinga aceasta candidatura, chiar daca nu s-ar fi aflat in razboi cu partidul care o sustine.
Se poate discuta desigur la infinit asupra lipsei unor standarde de competenta si moralitate in viata publica romaneasca, asupra inexistentei unei grile care sa se aplice unitar tuturor candidatilor la inalte demnitati in stat. Dar faptul ca ministrii au fost numiti pana acum mai mult pe criterii politice decat profesionale nu inseamna ca aceasta practica trebuie sa continue. Incompetenta unui Gheorghe Dobre la Transporturi, favorit al lui Traian Basescu, nu scuza incompetenta Noricai Nicolai - dar il obliga pe Traian Basescu sa aplice o exigenta similara in cazul tuturor candidaturilor ministeriale ce-i vor fi prezentate.
Revenind la scandalul in curs, constatam ca, nici dupa "intalnirea de taina" de sambata dintre presedinte si premier, nu se intrezareste o iesire din impas: presedintele refuza sa semneze, iar liberalii si premierul refuza sa dea inapoi, ceea ce ne intareste convingerea ca doamna Nicolai este sustinuta de personaje mai puternice decat prim-ministrul Tariceanu - personaje pentru care justitia este mai putin importanta decat propriile interese. Mingea este insa in terenul liberalilor, care vor fi nevoiti sa faca o miscare in aceasta saptamana.
Oricum se va transa situatia, nu va asteptati la solutii pentru razboiul care domina viata publica romaneasca. Parafrazandu-l pe Herzen, putem spune ca politicienii romani nu sunt capabili sa furnizeze solutii la problemele vremurilor noastre.
