De același autor
Forul suprem, Consiliul Suprem al Magistraturii (CSM), s-a manifestat semnificativ de trei ori in ultima luna: o data cand a examinat cererea lui Paul Florea de a fi mentinut in fruntea Inaltei Curti de Casatie si Justitie pana la incheierea mandatului, a doua oara cand l-a propus pe succesorul lui Paul Florea si, apoi, in cazul unor abateri disciplinare savarsite de judecatori si procurori, in frunte cu celebrul de acum Florea Visan. Privite in ansamblu si cu atentie, cele trei momente alcatuiesc un tablou sumbru al comportamentului Justitiei in acest "bordel al tranzitiei", ca sa-l citam pe Andrei Plesu.Prima data, CSM a votat in unanimitate pentru a respinge cererea judecatorului Paul Florea, respectand ordinul ministrului Justitiei, de parca toti magistratii erau bucurosi sa scape de o personalitate care nu se lasase ingenuncheata. Suspiciunile de obedienta au fost confirmate de solutia inedita adoptata pentru desemnarea succesorului lui Paul Florea la presedintia ICCJ: CSM nu s-a putut hotari asupra unei singure candidaturi, care ar fi demonstrat independenta sa, si a inaintat presedintelui Ion Iliescu trei candidaturi, permitandu-i sa-si aleaga el candidatul preferat. A fost, cum era de asteptat, Nicolae Popa, fostul presedinte al Curtii Constitutionale, un apropiat al sefului statului si o personalitate controversata. Dincolo de lipsa de experienta si de calitati necesare pentru aceasta inalta functie ale d-lui Popa, semnalata de presa, aspectul cel mai grav este abdicarea CSM de la prerogativa sa de desemnare a presedintelui ICCJ. Or, rostul sau fusese tocmai acela de a institui independenta corpului de magistrati fata de puterea politica, nu sa cedeze acestei puteri deciziile fundamentale.
Este posibil ca membrii CSM sa fi dorit sa paseze presedintelui Iliescu responsabilitatea pentru o numire contestabila, caci Nicolae Popa nu a fost niciodata nici judecator, nici procuror. Intransigenti in cazul lui Paul Florea, scos la pensie exact in ziua cand implinea 70 de ani, primii magistrati ai tarii devin lasi si obedienti cand trebuie sa-i desemneze succesorul. Ne amintim ca ministrul Cristian Diaconescu ceruse, in momentul examinarii cererii lui Paul Florea, ca reforma in Justitie sa inceapa cu oameni noi si ne intrebam daca se gandea la exemplare de tipul lui Nicolae Popa, care mai are trei ani pana la pensie si a fost consilierul juridic al presedintelui Iliescu cand acesta a sustinut necesitatea recursurilor in anulare impotriva proprietarilor care-si redobandisera casele si a promulgat legi contestate. De altfel, numirea sa a fost contestata deja de o avocata din Bucuresti, care sustine ca Nicolae Popa ar fi trebuit sa-i atraga atentia presedintelui ca promulgarea Legii 73/1993 era ilegala. Protestul ei a ajuns deja la Parlamentul European.
Cum se explica aceasta noua cedare a magistratilor in fata puterii politice? In locul unor ipoteze teoretice, ne vom referi la al treilea moment semnificativ in care s-a manifestat CSM, chiar saptamana trecuta, si anume sanctionarea unor magistrati care s-au facut vinovati de abateri grave. Cel mai mediatizat caz este, fara indoiala, cel al judecatorului Florea Visan, autorul unor gesturi obscene si fapte de huliganism pe care le cunoaste deja toata lumea, caci nimeni nu a scapat de imaginile in care Florea Visan spargea geamurile vecinilor si-si dadea jos pantalonii. Cazul sau scoate insa la iveala carente grave ale modului in care functioneaza Justitia si politia in Romania. Comportamentul agresiv al judecatorului fusese semnalat de mai multe ori de vecini la sectia de politie, dar fara nici un rezultat. Complicitatea dintre politisti, procurori si judecatori a functionat perfect pana cand a intervenit presa si a difuzat imaginile compromitatoare la televiziune. Este o victorie a presei, desigur, dar o infrangere pentru statul de drept. Ziaristii nu au nici menirea si nici competenta de a impune legea si este nefiresc ca ei sa fie aceia care fac dreptate. O astfel de situatie nu face decat sa confirme ca avem o societate disfunctionala si ca institutiile statului nu functioneaza corect, indiferent cati ministri schimba Adrian Nastase la Justitie si la Interne. Adaugam la aceste consideratii constatarea ca membrii CSM au ezitat sa-l sanctioneze pe Florea Visan, cautandu-i tot felul de scuze. Faptul ca judecatorul a demisionat se datoreaza presiunii opiniei publice si nu interventiei forului suprem al breslei.
Toleranta CSM fata de abaterile magistratilor a mai fost demonstrata o data, atunci cand i s-a cerut sa se pronunte asupra celor 11 judecatori care s-au facut vinovati de fals, uz de fals, lovirea unor justitiabili si alte abateri. Sesizat de ministrul Justitiei, CSM a dat din colt in colt si a invocat un viciu de procedura pentru a evita o decizie. Cele 11 cazuri sunt revoltatoare: desi au fost dovediti vinovati, magistratii in cauza au fost iertati de colegii lor de instanta si amendati cu cate un milion de lei, ceea ce reprezinta cel putin o sfidare la adresa justitiei si a celor care o asteapta din partea instantelor romanesti. Iar instanta suprema a magistraturii nu indrazneste sa fie severa si dreapta. Sa fie aceasta o dovada ca obedienta politica a CSM este o consecinta inevitabila a vulnerabilitatii breslei? Nu cumva independenta totala a magistratilor va permite ascunderea coruptiei si a coruptilor din magistratura? Din aceasta dilema nu putem iesi, desigur. Dar nici nu vom putea intra in UE daca nu o rezolvam.
