Cine ne scapă de PSD

Răspunsul la întrebarea din titlu ar trebui să fie opoziția și președintele Iohannis, dar nu sun­tem siguri că au interesul să o facă. S-a scris deja despre calculele domnului Iohannis, care ar lăsa PSD să se compromită în așa măsură încât să nu-i poată face opoziție în cursa pentru al doilea mandat pre­zi­dențial. E o speculație cre­di­bilă, dar totuși o speculație, pentru că PSD poate distruge justiția în doi ani, ceea ce nu este totuși în interesul pre­șe­dintelui. Să lăsăm însă cal­cu­lele domnului Iohannis și să vedem ce ar putea face opo­zi­ția parlamentară pentru a ne scăpa de „ciu­ma roșie“.

În săptămâna consultărilor purtate la Co­tro­ceni în vederea formării unui nou guvern, du­pă autogolul marcat de PSD săptămâna tre­cută, s-ar putea pune problema creării unei noi majorități parlamentare care să susțină un guvern alternativ. Personal, cred că este doar o posibilitate teoretică, pentru că practic formula nu este viabilă și aceasta din cauza tarelor inerente partidelor din opoziție. Să ple­căm de la punctul nevralgic al întregii clase po­litice, și anume, de la justiție. Trei dintre for­mațiunile politice care s-ar putea alia, teo­re­tic, într-o nouă coaliție, PNL, PMP și UDMR, sunt adversare ale DNA și ale eforturilor sale de combatere a corupției. Liderul PMP, Traian Băsescu, cere periodic arestarea Laurei Co­dru­ța Kövesi și vituperează împotriva actualei le­gis­lații penale și a ma­gis­tra­ților care îi condamnă pe co­rupți; noul președinte al PNL, Ludovic Orban, a fost ales de aparatul partidului tocmai pen­tru că nu s-a angajat de­cât declarativ, în interviuri, în combaterea corupției; iar UDMR a promovat constant, de-a lungul anilor, modificări legislative care ar urma să slă­bească eficiența și in­de­pen­dența DNA. Probabil că la fel gândesc și adep­ții lui Daniel Constantin, desprinși din ALDE, de vreme ce liderul lor a fost inventat ca om politic de Dan Voiculescu și este legat de Vic­tor Pontra printr-o trainică prietenie.

Toate aceste partide au printre liderii lor pre­zenți și actuali persoane cu mari probleme în justiție. Interesul lor este deci de a lăsa PSD să guverneze și să opereze, prin OUG sau prin parlament, toate modificările odioase pe care le preconizează în vederea salvării corupților și a corupției. De altfel, niciunul dintre aceste partide sau grupuri nu a avut o reacție ime­dia­tă de condamnare a hotărârii președintelui CCR, Valer Dorneanu, care, în disprețul Cons­ti­tu­ției și al legii de organizare și funcționare a instituției pe care o conduce, a pus pumnul în gură judecătorilor care formulează opinii con­curente. Mă refer, desigur, la cazul Lidiei Stan­ciu, în privința căruia s-au sesizat doar pre­sa și societatea civilă – prin Inițiativa Ro­mâ­nia. Singurul partid care susține in­de­pen­dența justiției și anticorupția este USR, care are toate șansele să intre în conflict pe aceas­tă temă cu ipoteticii săi parteneri din opoziție. Sigur că președintele Iohannis ar putea im­pu­ne un ministru independent și integru la Jus­ti­ție, dar aceasta numai în cazul în care op­oz­i­ția ar reuși să se unească, ceea ce nu este de­loc sigur.

Tot USR este, de altfel, și singurul partid care fa­ce cu adevărat opoziție față de PSD-ALDE în CGMB, vocea PNL fiind practic inexistentă, cu excepția postărilor pe Facebook ale lui Ci­prian Ciucu. În rest, blat pe linie, după cum a recunoscut de altfel și Ludovic Orban. Iar în privința colaborării cu PSD, UDMR este cam­pi­oa­nă, putând fi ușor convinsă să reînnoiască acordul de colaborare parlamentară care ex­pi­ră teoretic la sfârșitul acestei săptămâni. Am­be­le partide pot trece peste cacealmaua eșua­tă dinainte de moțiune pentru a continua par­ti­da de poker jucată pe seama propriilor ale­gă­tori. Celelalte partide, însă, vor prefera pro­babil să nu-și altereze imaginea asociindu-se imediat cu UDMR.

În concluzie, pentru PNL, PMP și UDMR ar fi mai avantajos să rămână în opoziție, lăsând PSD-ALDE să se compromită cu un program de guvernare irealizabil și să dea lovitura de grație anticorupției, fără ca ele să-și mur­dă­rească mâinile în această afacere. Așadar, ori­cum am privi tabloul opoziției, nu putem scă­pa de piatra de poticnire care este atitudinea față de statul de drept. Numai USR și so­cie­ta­tea civilă se poziționează ca apărători credibili ai acestuia, dar, din păcate, nu au forța ne­ce­sa­ră pentru a contracara imensa conspirație po­litică și mediatică împotriva justiției.

Totodată, este de greu de imaginat că o coa­liție atât de pestriță ar putea funcționa: sunt prea multe facțiuni concurente cu interese di­vergente pentru a produce o guvernare coe­rentă. Doar noi nu avem partide, ci găști – sau grupuri de interese, ca să fim mai ele­ganți. Ne­gocierile ar dura secole, iar ipoteticul gu­vern ce ar rezulta are toate șansele să fie un eșec, cu care nu cred că domnul Iohannis ar vrea să fie asociat. În privința unei alte va­riante teo­retice de alternativă la PSD, și anu­me, un gu­vern de uniune națională, aș zice că trebuie să ne ferim, după ce am văzut cât de prost a funcționat în 2009. De altfel, nu cred că vreun partid de opoziție dorește cu adevărat să-și compromită imaginea cola­bo­rând des­chis cu PSD, mai ales că poate co­la­bora neo­ficial, prin formula consacrată a „bla­tului“.

Sunt, așadar, puține șanse ca actuala opoziție să ne scape de PSD sau de maleficul Liviu Drag­nea. Rămâne de văzut doar dacă pre­șe­dintele Iohannis poate găsi o formulă prin ca­re să la­se PSD să se compromită la gu­ver­na­re, sa­l­vând totuși justiția și anticorupția, mă­car de ochii Occidentului. Este o sarcină aproa­pe ire­alizabilă, așa că nu ne rămâne de­cât să ne bazăm pe norocul proverbial al ro­mâ­nului, deși, după cum au evoluat lucrurile în ultima vre­me, nici acesta nu mai este ce a fost.