Cine reformeaza justitia?

Saptamana care a trecut a mai adus un baron PSD fata in fata cu rigorile legii. Dupa Nicolae Mischie a venit randul lui Dumitru Sechelariu, numit cu tandrete Doru de catre Adrian Nastase, sa dea socoteala pentru nenumarate ilegalitati comise la licitatii si in tranzactii ale primariei. Nu au lipsit desigur iesirile belicoase ale celui anchetat, suparat pe natia nerecunoscatoare si in primul rand pe Traian Basescu. Am putea spune, vazand cum merg lucrurile, ca lupta impotriva coruptiei a fost luata in serios de procurori si se desfasoara cu toate motoarele pornite: schimbarea puterii politice a eliberat parchetele din chingile terorii PSD-iste si dosarele pregatite cu minutiozitate vor da o lovitura mortala baronilor, patronilor lor politici si clientelei deopotriva. Ar trebui sa credem ca justitia a inceput sa functioneze cum se cuvine. Suntem insa treziti din reverie de un raport al SAR in care ni se aminteste, printre altele, ca problema competentei procurorilor nu a fost nici pe departe rezolvata. Nu exista, asadar, nici o certitudine ca dosarele au fost intocmite cu profesionalism si ca probele adunate nu vor putea fi desfiintate in instanta. Cate procese nu treneaza de luni si ani de zile pentru ca nu exista destule probe sau pentru ca probele administrate nu sunt concludente? La drept vorbind, nu este nici o mirare ca lucrurile stau asa. Obisnuiti de 15 ani sa se supuna comenzii politice, multi procurori - dintre care o buna parte sunt continuatorii practicilor comuniste - nici nu se preocupa de respectarea legii si procedurilor. Sa ne amintim de modul in care a fost arestata si pusa sub acuzare judecatoarea mureseana Andreea Ciuca. Si procesul ei treneaza in mod penibil in ciuda inversunarii initiale a PNA. Saptamana trecuta, doamna Ciuca a prezentat probe atestand ca procurorii de la PNA Mures au ascultat telefoanele ziaristilor sub pretextul ca o urmareau pe ea. Se pare ca presa independenta se bucura in ochii parchetelor de acelasi tratament cu magistratii independenti. Inchidem paranteza si revenim la competenta si mentalitatile procurorilor. Cine ar putea sa le schimbe pentru ca sa nu mai avem, de pilda, repetari ale cazului Tundrea - gorjeanul care a stat 12 ani in inchisoare pentru o crima pe care nu o comisese? Toti ochii se indreapta catre ministrul Justitiei, Monica Macovei, sub autoritatea careia se afla procurorii. Dintre toti ministrii cabinetului Tariceanu, doamna Macovei are sarcina cea mai grea si cel mai putin sprijin pentru a o realiza. Greutatile ei, in linii mari, par sa vina pe de o parte din partea colegilor de guvern si din partea magistratilor care nu-i pot ierta convingerile si consecventa. Alte dificultati probabil ca si le-a creat si singura, dar nu ele sunt definitorii. Guvernului i-a placut desigur sa se laude cu ordonanta de modificare a legii raspunderii ministeriale, care a creat posibilitatea ca fostii demnitari sa poata fi trasi la raspundere penala. A doua ordonanta pe care o propusese ministrul Justitiei referitoare la salarizarea magistratilor nu a fost insa aprobata de guvernul nostru reformist. Mai mult, ministrul de Finante a antagonizat corpul magistratilor, decretand ca acestia ar avea statut de functionari publici, supusi deci unui regim de salarizare mai modest, si nu de demnitate publica, cum sustin ei bazandu-se pe legi si principii. Probabil ca nu a existat in mintea lui Ionut Popescu intentia de a o pune pe Monica Macovei intr-o situatie dificila, ca sa nu spunem penibila, dar rezultatul acesta a fost, iar momentul nu putea fi mai prost ales. Constatam cu tristete ca, daca ministrii PSD nu voiau cu nici un chip sa reformeze justitia, ministrii Aliantei, desi de buna-credinta, nu-i inteleg importanta si nu au habar despre statutul magistratului intr-un stat de drept. A doua lovitura sub centura aplicata Monicai Macovei a venit din partea Consiliului Superior al Magistraturii, care i-a preluat pur si simplu Directia de resurse umane din minister, lasand-o fara personal si in situatia de a-si reconstrui barca aflata in largul marii si in plina furtuna. Pe langa gustul amar pe care-l lasa astfel de atitudini, ne ingrozeste ideea ca institutia care trebuie sa asigure profesionalismul si independenta justitiei se va baza pe oamenii vechi ai unui minister cu reputatia compromisa si ca angajarile nu s-au facut prin examen si concurs. In conditiile in care membrii CSM, cu exceptia presedintelui si vicepresedintelui, au activitatea de baza in instante si parchete, prezentandu-se doar la sedinte, rolul personalului tehnic este extrem de important. Ar fi dezastruos sa se continue cu echipa care a blocat practic reforma justitiei pana acum si sa nu fie atrasi oameni tineri si bine pregatiti. Cine reformeaza deci justitia? Ministrul Justitiei raspunde de proiectele legislative, dar CSM este cel care le pune in aplicare. Or, intre ministru si CSM in acest moment se ridica un zid de gheata. Majoritatea membrilor CSM nu-i pot ierta Monicai Macovei intransigenta profesionala si morala. Nu putini dintre ei sunt controversati, cu imaginea sifonata de descoperirile presei, dar CSM nu a facut, din cate stim, o ancheta interna pentru a le elucida situatia. Solidaritatea de breasla este pe cale sa nasca monstri, iar credibilitatea forului suprem al magistraturii este serios afectata. Dupa cum curge discutia, cred ca v-ati dat seama ca de reforma autentica in spirit european inca nu poate fi vorba. Si oricum, sunt prea putini cei capabili si dispusi s-o faca.