Cine se teme de MISA?

Printre spectacolele concepute pentru a manipula cat mai expert opinia publica, campania politistilor dezlantuiti împotriva Miscarii pentru Integrarea Spirituala în Absolut a fost dintre cele mai dubioase. Raziile la sediile gruparii care se pretinde yoghina au oferit imagini spectaculoase pentru televiziunile cu reflexe pavloviene si nimic mai mult. Am aflat apoi ca MISA este anchetata pentru sustragerea de la achitarea obligatiilor fiscale, prostitutie si pornografie. La capitolul dovezi însa, politistii stau mai prost. Ridicarea de la sediile miscarii a unor reviste pornografice, care se gasesc pe toate tarabele, nu convinge pe nimeni. Si nici una din descinderile politistilor nu a surprins sedinte de sex în grup sau practici care ar tine de prostitutie. In plus, nu stim ce era pe casetele confiscate si nici în memoria computerelor.

Gogoasa MISA a început apoi sa se dezumfle: dat initial disparut si sub urmarire generala, Gregorian Bivolaru a aparut în cele din urma într-un show penibil la Antena 1. Inainte de aceasta, comandantul Politiei, chestorul Dumitru Sorescu, afirma usor încurcat la televiziunea nationala ca nu exista nici un mandat de arestare pe numele acestuia. Ce sa întelegem deci din aceste actiuni contradictorii? Inainte de a întelege ar trebui sa avem raspuns la cateva întrebari: de cand este sexul în grup, practicat poate de membrii MISA, un delict penal? De cand oare persoanele majore trebuie sa dea socoteala de preferintele si practicile lor sexuale în fata parchetului? In conditiile în care o televiziune consacrata cum este Prima TV difuzeaza în direct scene de sex, pentru care se pare ca au fost platite prostituate, cred ca anchetele cu privire la prostitutie si imoralitate ar trebui redirectionate. Nu insistam asupra calitatii show-ului Big Brother, pentru ca nu dorim sa-i facem reclama, dar întrebam: de ce participantii la acest show si telespectatorii sai sunt persoane morale si normale, iar membrii MISA, nu? Cat despre urinoterapie, trebuie sa amintim totusi ca ea nu este interzisa de nici o lege si ca a existat chiar în zilele noastre un prim-ministru al Indiei care o practica. Iar evaziunea fiscala este practicata pe scara mult mai larga de clientii politici ai PSD, pe care politia nu-i cauta.

Nu cred ca mai merita sa examinam mult soliditatea temeiurilor pe care s-a bazat actiunea vajnicilor nostri politisti. Este clar ca politia a executat de fapt o ampla diversiune. Pana si numele operatiunii, "Christ", a fost ales pentru a manipula inconstientul colectiv. Suntem îndemnati sa credem ca politia a pornit în cruciada împotriva unui infidel! Si apoi, MISA era urmarita din 1995 (de ce?) de politie si de SRI, dar abia acum procurorii au început sa se ocupe "serios" de acest caz. Noua ani de zile nu s-au strans, însa, nici un fel de probe si nici acum nu stim cat de serioase sunt dovezile adunate de oamenii legii. Dar este clar ca, aproape simultan cu raidurile asupra sediilor gruparii amintite mai sus, politia înregistra, în alt caz, un penibil esec. Este vorba de incapacitatea de a aresta alt Bivolaru, pe Gabriel Bivolaru, fost deputat PDSR, condamnat la cinci ani de închisoare pentru o frauda de 60 de milioane de dolari. Gabriel are însa prieteni politici la varful PSD, cu care se pare ca a facut afaceri profitabile, asa ca ar fi mai sanatos pentru toata lumea sa dispara, ca nu cumva sa fie tentat sa spuna tot ce stie. Gregorian a facut si el afaceri, dar nu cu psd-isti de vaza.

Faptul ca operatiunea "Christ" se dovedeste o diversiune nu înseamna ca MISA este fara probleme. Incercarea sa de iesire din tara îl pune sub semnul întrebarii, cel putin pana cand vom afla mai multe detalii. Atestarea lui Gregorian Bivolaru ca yoghin este problematica si, de altfel, dezavuata de alte grupari yoghine mult mai discrete. Din caseta de prezentare pe care am vazut-o la televizor, ne-am putut da seama ca MISA este construita ca o afacere foarte profitabila care speculeaza slabiciunile unor oameni, momentele lor dificile si incapacitatea familiilor si prietenilor de a-i întelege si de a-i ajuta. Nimic din ceea ce face MISA nu se apropie macar de yoga din cartile lui Mircea Eliade, de pilda. Totusi, chiar daca Gregorian Bivolaru este un impostor, acest gen de impostura nu poate fi sanctionat penal. Pana cand politistii nu descopera probele care sa-l incrimineze pe Gregorian Bivolaru, cazul MISA poate doar sa ne oblige sa examinam modul în care îi privim pe cei care hotarasc sa traiasca altfel decat noi, iar familiile celor care au preferat sa traiasca în cadrul MISA nu pot decat sa se straduie sa înteleaga unde au gresit. Un efort desigur mai complicat decat o plangere la politie, dar care, bine facut, ar putea da rezultate, ceea ce nu se poate spune despre plangerea la politie.

Cazul MISA ar fi meritat o analiza si o dezbatere în mediile de informare, condusa însa cu buna-credinta, si nu animata doar de dorinta de senzational. Modul în care a fost tratat acest caz de autoritati si de mass-media nu rezolva nimic si nu face bine nimanui, nici macar tinerilor labili psihic pe care, teoretic, ar trebui sa-i salvam. Din pacate, nu ne ramane decat posibilitatea sa constatam ca suntem la cheremul autoritatilor, al caror principal rol este manipularea opiniei publice. Aproape nimic din ceea ce ni se serveste la jurnalele de stiri ale televiziunilor nu are vreo legatura cu realitatea. Vedem doar o constructie mediatica alcatuita din imagini si texte concepute pentru a ne perverti si a ne conditiona modul de gandire. Traim, de fapt, într-un imens show Big Brother - dar nu cel de la Prima TV, ci acela imaginat de George Orwell în 1984. Ce conteaza 20 de ani la scara istoriei?