De același autor
După ce ne-am lămurit că datele s-au schimbat în alegerile prezidențiale din SUA, putem să ne întoarcem privirea de la spectacolul politic de dincolo de Ocean spre circul din ograda noastră, unde doi cocoși (nici de rasă, nici pintenați, nici frumoși, cum vrea poetul, ci doar zgomotoși), Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă, par a se război pentru funcția supremă în stat. De fapt, doar Nicolae Ciucă s-a declarat candidat la președinție, chiar înainte să-l desemneze PNL. Marcel Ciolacu și-a luat timp de gândire în privința propriei candidaturi până la congresul PSD din 24 august, lansându-se în schimb într-o serie de atacuri la adresa lui Nicolae Ciucă și a miniștrilor PNL.
Suntem obișnuiți cu falsele războaie dintre PSD și PNL, deci putem suspecta o doză de falsitate și în recentele schimburi acide de replici dintre cei doi parteneri, pentru că, dacă privim atent, candidatura lui Nicolae Ciucă nu are nicio noimă, dacă nu face parte în realitate dintr-un scenariu diferit de cel „vândut” publicului.
Dus de mână de președintele Iohannis la summitul NATO, unde nu avea ce căuta, Nicolae Ciucă a aranjat să facă la Washington anunțul candidaturii sale. Un truc ieftin, care nu garantează nicidecum succesul în alegeri, ci doar ridicolul, căci pe la Washington s-au mai perindat și Liviu Dragnea, care a plătit o firmă de lobby pentru o poză cu Donald Trump cu care s-a putut consola îndelung în penitenciar; Marcel Ciolacu, care nu a realizat nimic; și însuși Adrian Năstase, înainte să piardă alegerile prezidențiale din 2004, deși îi smulsese lui George W. Bush urări politicoase de succes. Totodată, potrivit deputatului USR Claudiu Năsui, domnul Iohannis ar fi încercat să-l introducă pe Nicolae Ciucă la dineul oferit de președintele Biden șefilor de delegație participanți la summitul NATO, dar nu a reușit, după cum era de așteptat. Sunt șanse ca domnul Năsui să aibă dreptate, căci sigur domnul Iohannis a lipsit de la dineu și nu apare în poza finală, iar Administrația Prezidențială păstrează tăcerea asupra subiectului. Nici Klaus Iohannis, nici Nicolae Ciucă nu pricep că un candidat puțin popular, judecând după sondaje, are și mai puține șanse de succes dacă este susținut de un președinte încă și mai puțin popular decât el. Iar faptul că domnul Ciucă a anunțat că va cutreiera țara pentru a obține sprijinul filialelor sugerează că, probabil la indicațiile lui Klaus Iohannis, liderul partidului încearcă să forțeze mâna propriului partid să-l declare candidat la președinție, ceea ce pare ciudat. Ne întrebăm în mod legitim, oare de ce candidează Nicolae Ciucă, dacă are șanse minime? În sondaje, George Simion și Elena Lasconi sunt mai bine plasați decât el, iar Diana Șoșoacă se apropie vertiginos.
Despre Marcel Ciolacu se știe aproape sigur că nu dorește să fie președinte, ci premier, pentru a nu pierde controlul asupra PSD. El însuși a glumit cu subînțeles pe tema „puciștilor” din partid care așteaptă să-l vadă ales președinte pentru a-i lua locul. Poate că de aceea a și amânat momentul unei decizii până la congresul PSD. Cu toate aceste măsuri de precauție, va fi greu pentru Marcel Ciolacu, ca lider al partidului, să evite să candideze la președinție, pentru că PSD nu va susține pe cineva cu o funcție inferioară și nici nu agreează candidatura unui independent, care ar sugera că PSD nu este capabil să livreze un candidat propriu. S-a speculat pe tema susținerii lui Mircea Geoană, mai ales că, potrivit unor site-uri de știri, de exemplu PSNews, candidatura sa ar fi susținută de oameni de afaceri importanți legați de aripa Hrebenciuc din PSD și de directorul SIE, care provine din aceeași zonă. Doar nu și-a imaginat cineva că Mircea Geoană a ieșit din spuma mării! Jocurile nu sunt însă făcute, căci o mare parte din PSD îl antipatizează profund și temeinic pe Geoană.
Singura certitudine pentru Marcel Ciolacu este că, dacă nu poate evita candidatura la președinție, nu-și poate permite să piardă alegerile, pentru că PSD nu și-a iertat niciodată liderii perdanți. El trebuie deci să-l blocheze cumva pe Geoană, fie oferindu-i un post internațional interesant, fie distrugându-l cu „artileria grea” a propagandei PSD, care va ști să profite de numeroasele sale vulnerabilități. Apoi va avea nevoie să se confrunte în al doilea tur cu candidatul cel mai puțin capabil să mobilizeze votul anti-PSD. Deci nu cu Elena Lasconi, care ar putea mobiliza votul de protest, nici cu George Simion, pentru a nu întări prea mult AUR. Mai degrabă, oricât ar părea de ciudat, cu Nicolae Ciucă, care nu poate atrage întregul electorat anti-PSD, dar o parte tot ar putea mobiliza cu ajutorul primarilor și consilierilor PNL.
Nu putem exclude deci ca Nicolae Ciucă să fie considerat un contracandidat convenabil pentru Marcel Ciolacu, la nevoie. El merită deci legitimat ca adversar cu niște atacuri bine țintite din partea PSD. În plus, dacă Ciucă intră în al doilea tur de scrutin, el poate mobiliza electoratul PNL la legislativele care au loc între cele două tururi, căci acest calendar electoral nefiresc a fost gândit în beneficiul partidelor candidaților care ajung în al doilea tur al prezidențialelor. Atât PSD, cât și PNL ar ieși întărite din acest exercițiu electoral, în care desigur Toni Greblă are și el o misiune bine definită.
Este fără îndoială un scenariu oribil. Ambele personaje sunt mediocre intelectual și au guvernat exclusiv pentru clientelă. Dar tocmai de aceea este plauzibil, dacă PSD și PNL vor să continue să guverneze împreună. Nu îl putem exclude ca ipoteză de lucru. Sau ca „rezervă strategică” a sistemului ticăloșit. //
