De același autor
din tara noastra a devenit o amenintare la adresa securitatii NATO, toti cei care ar putea avea acces la informatii secrete au intrat în vizorul organismelor Aliantei Nord-Atlantice, mult mai exigente decat a fost vreodata un guvern de la Bucuresti. Pe acest val s-au înscris si unele organizatii civice care se straduiesc demult sa demaste continuitatea prezentei Securitatii la nivel înalt în Romania. Saptamana aceasta ele au repurtat un succes relativ prin demisia generalului Marian Ureche, directorului Serviciului Independent de Protectie si Anticoruptie (SIPA). Despre el presa scrisese demult ca ar fi fost una si aceeasi persoana cu temutul adjunct al comandantului Directiei I a Securitatii, considerata adevarata politie politica a lui Ceausescu. Numele sau fusese descoperit în mai multe dosare de urmarire ale fostilor dizidenti, printre care si Ioan Petru Culianu. Convocat la CNSAS, conform legii, pentru stabilirea eventualei identitati cu fostul anchetator, generalul Ureche a refuzat sa se prezinte. Daca nu ar fi avut nimic de ascuns, probabil nu ar fi evitat confruntarea cu institutia mai sus amintita. Nu a facut-o, deci nu putem exclude apartenenta sa la fosta politie politica. In cel mai rau caz, glumea Mircea Dinescu, ar fi vorba de o clona a fostului locotenent Ureche. Blocajul, ridicol daca nu ar fi tragic, demonstreaza lipsa de autoritate a CNSAS în raport cu cei pe care ar trebui sa-i cerceteze. Totusi, datorita lui, opinia publica a aflat ca un important serviciu de informatii apartinand unui minister crucial pentru instaurarea statului de drept, Ministerul Justitiei, este condus de un fost ofiter de Securitate, acelasi probabil cu cel care avea în urmarire Institutul de Cercetari Juridice la care au lucrat Adrian Nastase si Rodica Stanoiu. Ce relatii se puteau stabili între actualul ministru si fostul ofiter de Securitate care controlase institutul ? Depinde de relatiile anterioare anului 1989. Daca Rodica Stanoiu a fost hartuita de securistul de serviciu, atunci ar fi trebuit sa respinga numirea lui într-un post atat de important din subordinea sa, ceea ce nu s-a întamplat. Colaborarea celor doi din ultimii ani sugereaza ca relatiile din trecut nu au fost chiar atat de tensionate. Cu prilejul demisiei generalului Ureche au iesit însa la iveala aspecte mult mai grave legate de SIPA, pe care presa, de frica, din superficialitate sau din servilism, le-a trecut cu vederea. In treacat fie spus, si demisia directorului SIPA a fost tratata ca un fapt divers de jurnalele de stiri ale televiziunilor.
Dezbaterea publica pe care o impuneau personajul si situatia a lipsit. Revenind la chestiunea institutionala, Initiativa 2003 a atras atentia asupra faptului ca SIPA functioneaza ilegal si neconstitutional. El nu este, cum s-a încercat sa se acrediteze, un serviciu intern al Ministerului Justitiei, ci unul din serviciile de informatii ale Romaniei, prevazut în Legea sigurantei nationale. Totusi, SIPA nu functioneaza conform unei legi organice, cum cere Constitutia, ci potrivit unui ordin secret pe care nu l-a vazut nimeni. Ce face exact nu stiu decat angajatii sai, 202 la numar, si ministrul Justitiei caruia SIPA îi este subordonat. Abia acum ne putem da seama cat de mare este puterea ministrului Justitiei. Mai devreme sau mai tarziu, situatia bizara a SIPA trebuia sa ajunga în atentia forurilor NATO, drept pentru care deputatul PSD Razvan Ionescu, presedintele comisiei de aparare, a descoperit brusc America! El s-a scandalizat ca nici unul dintre membrii conducerii SIPA nu are certificat de securitate, ceea ce înseamna ca nu are dreptul legal nici sa secretizeze documentele, nici sa intre în posesia lor. Tot deputatul Ionescu descoperise de curand ca SIPA nu a prezentat niciodata un raport comisiei de aparare din Parlament.
Raspunsul fostului director Ureche a venit cinic si calm: nici o comisie nu i-a cerut vreodata vreun raport. De fapt, nici o comisie parlamentara nu controleaza SIPA, asa cum se întampla macar formal cu SRI si SIE. Aceasta era situatia aberanta pe care se straduia Razvan Ionescu s-o ascunda prin agitatia sa comandata. Convocat la comisia parlamentara, adjunctul generalului Ureche, generalul Gheorghe Dan, a refuzat sa dea date privind activitatea strict secreta a serviciului sau. In schimb s-a plans de lipsa de mijloace materiale. Auzind de numele sau, presa si-a amintit ca este vorba chiar de ofiterul de la UM 0215 care a coordonat operatiunea de filmare a celor ce l-au intampinat pe regele Mihai la prima sa revenire in tara. Ce alte surprize ne-ar mai astepta daca am sti care sunt ceilalti angajati ai SIPA? Transparenta serviciilor este sublima, dar lipseste cu desavarsire, ca sa-l parafrazam din nou pe Caragiale.
Tineri istorici si organizatii civice se judeca cu SRI pentru a afla macar cati fosti securisti lucreaza acum în serviciile de informatii oficiale. SRI sustine ca informatia este clasificata, desi se cerusera doar cifre, nu si nume. Dupa unele surse, 1.800 de fosti ofiteri de Securitate ar fi în continuare activi în diferite structuri. Relatiile lor în lumea afacerilor sunt impresionante. Amploarea fenomenului prezinta acum un risc urias: fisurile din zidul care-i aparau pe securisti de reflectoarele publice ar putea provoca miscari seismice devastatoare pentru societatea romaneasca. Daca acest lucru se va întampla, nu contati pe politicieni sa tina situatia sub control. Ei sunt doar niste biete marionete.
