CNSAS - esecul depolitizarii

La prima vedere, criza de la CNSAS s-a rezolvat: Constantin Ticu Dumitrescu si-a retras candidatura, Corneliu Turianu a demisionat din functia de presedinte, iar in locul lui a fost ales Claudiu Secasiu. Cum acesta din urma nu poate fi identificat cu vreun partid politic, chiar daca a ajuns in CNSAS tot in virtutea algoritmului, iar pres­tatia sa de pana acum s-a remarcat prin seriozitate, principialitate, curaj si con­­secventa, ar trebui sa fim multumiti. In primul sau mandat, Claudiu Secasiu a facut parte din gruparea Plesu-Dinescu-Patapievici, care a cerut deconspirarea reala a Securitatii si s-a opus manevrelor lui Gheorghe Onisoru. Cu toate acestea, star­tul luat de CNSAS in noul sau mandat este atat de prost, incat nu ne putem bucura pe deplin de iesirea din criza a acestei institutii. Mai mult, putem afirma chiar ca rezolvarea crizei este doar su­per­fi­ciala, echivalenta cu un capac pus peste o oala care continua sa fiarba mocnit, dar poate da in clocot in orice moment.

In primul rand, solutia la care s-a ajuns la 4 aprilie nu este valabila decat sase luni. Cei adunati in sedinta la care a par­ti­cipat si presedintele Traian Basescu au convenit ca de acum inainte CNSAS sa aiba o presedintie rotativa, realeasa pe­rio­dic. Aceasta inseamna ca institutia va avea o conducere instabila, care poate fi ori­cand rasturnata de o majoritate con­sti­tuita ad-hoc in baza unor calcule nu in ultimul rand politice. Ce continuitate poate avea, in aceste conditii, efortul de de­conspirare a dosarelor? Cat de siguri putem fi ca interesele politice vor fi com­plet absente din activitatea Consiliului?

Ducand solutia aleasa pana la con­se­cintele ei logice, trebuie sa recunoastem ca presedintia rotativa creeaza conditiile pentru realegerea lui Corneliu Turianu in fruntea CNSAS. Doar sanctionarea de catre parlament a reprezentantului no­mi­na­lizat de PD ar putea bloca definitiv aceasta varianta. Episodul Turianu, in­­cheiat cu deferirea sa Comisiilor juridice ale parlamentului, se cuvine insa co­men­tat mai pe larg.

Ales in fruntea CNSAS in dispretul so­cietatii civile, al opiniei publice si al in­­telegerii politice din interiorul Aliantei, Corneliu Turianu a dat masura lipsei sale de discernamant imediat dupa incheierea sedintei CNSAS de marti, declarand la Realitatea TV ca pe o lista cu posibili in­for­matori s-ar afla si numele premierului. Directorul de investigatii al CNSAS, Germina Nagat, si apoi Claudiu Secasiu s-au grabit sa infirme existenta unei astfel de liste. Chiar daca lista ar fi existat, dom­nul Turianu nu avea dreptul, conform legii, sa vorbeasca public despre ea. El a deschis astfel calea "dezvaluirilor" ar­bi­trare, in afara procedurilor legale, arun­cate pe piata in functie de interesele ob­scu­re ale unora sau altora, asa cum se in­­tampla inainte de crearea CNSAS, cand dosarele, aflate in gestiunea SRI, erau fa­cute publice selectiv pentru a desfiinta o personalitate sau alta. Nu putem exclude dorinta de razbunare personala din partea lui Corneliu Turianu, dar cel mai grav pare a fi faptul ca lupta politica tot mai in­­crancenata dintre PNL si PD la care asistam de cateva luni bune se ma­nifesta si intr-un organism care ar fi trebuit sa fie independent de politica. Din pacate, cazul CNSAS a demonstrat cum o cauza a societatii civile a fost pervertita de po­li­ticieni, caci atat PNL, cat si PD s-au folosit de ea pentru a se ataca reciproc. Nu ar fi exclus de altfel ca lupta surda dintre cele doua partide sa fi avut drept ultima miza controlul asupra dosarelor. In tot cazul, este clar ca PD a incercat sa-i saboteze pe liberali fortand eliminarea din cursa a lui Constantin Ticu Dumitrescu, iar PNL a profitat din plin de aceasta gafa a PD pentru a monta o adevarata campanie im­­potriva presedintelui Basescu. Chiar daca facem abstractie de interesele po­li­ti­ce ale liberalilor, nu putem ignora rolul ju­cat de Traian Basescu in acest nefericit caz.

Realist vorbind, seful statului ar fi putut impiedica izbucnirea crizei, daca ar fi vrut. Cum nu si-a dat seama de po­ten­tialul exploziv al chestiunii, l-a lasat cu buna stiinta pe Emil Boc sa forteze alegerea lui Corneliu Turianu in fruntea CNSAS, probabil pentru a marca un punct impotriva liberalilor. Rationamentul gresit a fost amplificat de declaratia fa­cuta in China, potrivit careia ar fi prea departe si prea putin interesat de ce se pe­trece la CNSAS. A fost o incercare neinspirata de a se distanta de scandalul izbucnit in tara. Cand aceste calcule mi­nore i-au explodat in fata si s-a trezit lin­sat de presa si de societatea civila, pre­sedintele s-a grabit sa se duca la CNSAS pentru a detensiona situatia si a de­mon­stra ca nu-i este indiferenta soarta dosa­relor Securitatii. A fost un gest intarziat, dar care a mai sters, prin solutia de com­promis gasita, ceva din zgura adunata pe blazonul prezidential. A doua zi, pe 5 aprilie, presedintele si-a reglat conturile cu liberalii la Antena 1, anuntand ca Alianta nu mai functioneaza, desi trebuie sa continue sa guverneze, si ca regreta numirea lui Calin Popescu Tariceanu in func­tia de prim-ministru. Batalia politica din CNSAS continua cu alte mijloace. QED: deconspirarea dosarelor nu poate scapa de interferentele nefericite ale politicului, iar noul mandat al CNSAS a in­­ceput sub o zodie nefericita. Ca panza Pe­nelopei, credibilitatea CNSAS se des­trama ori de cate ori prinde contur. Din pacate, Ulyse salvatorul nu a aparut inca la orizont.