Coaliția mincinoșilor și momentul adevărului

În fața isteriei declanșate de complexul politico-mediatic pe tema pensiilor și a facturilor la energie, singura concluzie rațională este că atunci când un detașament de mincinoși patologici, cum sunt majoritatea politicienilor din coaliția de guvernare, este amenințat de un moment al adevărului, reacția sa este de a intensifica eforturile de mistificare a realității, sperând că astfel va scăpa de responsabilitate. Mai concret, cu cât se apropie scadențele pentru realizarea reformelor asumate prin PNRR, obligatorii pentru eliberarea miliardelor de euro de către Comisia Europeană, cu atât se îndesește perdeaua de fum generată de PSD și PNL, pentru a ascunde incapacitatea lor funciară de a guverna pentru binele public și reticența de a realiza reformele necesare pentru țară, dar problematice pentru clientela partidelor.

În privința exploziei prețurilor la gaze și electricitate de pildă, în loc de analize pertinente ale cauzelor fenomenului, care ar scoate în evidență inadecvarea și cinismul politicilor energetice din ultimii ani și mai ales faptul că statul este principalul beneficiar al scumpirilor, fiind acționar majoritar al companiilor producătoare și cel care încasează taxele și accizele, ni se vorbește ad nauseam despre „facturile greșite”, sugerându-se în mod fals că ele ar fi principala problemă. Vezi Doamne, cetățenii ar fi fost privați de compensările și plafonările decise de guvernul iubitor de popor! În realitate, doar 4% din consumatori, cu un consum extrem de mic, ar beneficia de aceste plafonări, restul cetățenilor suportând, alături de companii, consecințele politicii dezastruoase a guvernelor PNL din ultimii ani - căci PNL a revendicat cu obstinație portofoliul energiei din 2019 încoace. Nu intru în fondul problemei, a făcut-o deja Ana Otilia Nuțu în Revista22.  

În privința pensiilor, lipsa de bun-simț și de bună-credință a guvernanților este și mai mare, pentru că ei știu bine că nu au epuizat plafonul de 9,4% din PIB agreat cu CE pentru pensii, căci acestea consumă azi doar 8% din PIB, deci ar rămâne un spațiu de 1,4%. De ce se dă atunci de ceasul morții ministrul muncii Marius Budăi cerând renegocierea unui plafon despre care știe că nu poate fi pus în discuție înainte de 2023? Răspunsul este simplu: nu pentru cei cu pensii mici, ci pentru cei cu pensii mari - adică beneficiarii pensiilor speciale - și pentru cei care vor și ei pensii speciale, cum ar fi primarii, ale căror pensii speciale au fost amânate pentru 2023, pentru a face posibilă penibila mărire acordată de guvern anul acesta, care nici nu acoperă toate scumpirile. Pentru privilegiații tranziției se luptă PSD, nicidecum pentru „bunicii” sărăciți de lăcomia și cinismul guvernanților de ieri și de azi. Dar nu despre aceasta se discută în talk-show-uri, ci despre o iluzorie renegociere, menită să demonizeze USR ca să scape coaliția de răspundere, iar pseudo-jurnaliștii aflați în solda mogulilor nici nu menționează faptul că a existat o lege a pensiilor care stabilea indexarea anuală a acestora cu rata inflației și 50% din creșterea salariului mediu brut, ceea ce ar fi decuplat veniturile pensionarilor de bunul plac al politicienilor, dacă ne referim la pensiile bazate pe contributivitate, care oricum sunt inferioare contribuțiilor plătite de angajați de-a lungul vieții. Doar că în 2017 a intervenit fostul ministru Olguța Vasilescu cu o nouă lege, care promitea o creștere de 40% - dar abia cu trei ani mai târziu, ca nu cumva să uite poporul că este la mâna politicienilor.

Problema reală legată de PNRR nu este deci plafonul, ci faptul că România trebuie să reformeze din temelii un sistem de pensii nesustenabil, iar această reformă trebuie să acopere și pensiile militare, și pensiile speciale. Fără reforme, banii de la Bruxelles nu numai că se vor opri, dar este posibil ca și cei alocați deja să fie ceruți înapoi. Dar cum să reformeze PSD și PNL un sistem pe care ele l-au creat pentru a-și răsplăti clientela pe seama restului populației? Lipsa de apetit pentru reformă s-a văzut din refuzul de a reforma ANAF și a îmbunătăți rata colectării (noi colectăm doar echivalentul a 27% din PIB în taxe și impozite, față de o medie UE de 40%), dar și din respingerea de către parlamentarii puterii a propunerii de interzicere a cumulului pensiei cu salariul în instituțiile bugetare, adică pentru a permite în continuare privilegiaților sistemului să iasă la pensie la 45 de ani cu o pensie peste medie și să se reangajeze imediat la stat cu un salariu mare, toate plătite de contribuabil, desigur, adică de tot mai puținii contribuabili care au mai rămas în această țară coruptă și „prost făcută”. Dar, în lipsa contribuabililor, nu vor veni bani suficienți la bugetul de asigurări sociale. Deja în România raportul angajați/pensionari a ajuns la catastrofalul prag de aproape 1:1. 

Nu știm cum va reuși coaliția mincinoșilor să realizeze reformele asumate prin PNRR. Guvernul nu suflă o vorbă despre ele. Cert este doar că viața se scumpește galopant pentru omul de rând, iar adevărul este marfă rară în dezbaterea publică din mass-media. Nu ne rămâne deci decât să-i dăm, cu regret, dreptate poetului Eglogei destinului tragic:

„Poporul meu contemplativ

A fost belit în mod festiv.

Să știe chiar de la-nceput

Pe mâna cui a încăput

Și să n-aștepte ani mai buni

De la marmita cu minuni.”

Doar poezia mai spune adevărul în această țară capturată de minciună, venalitate și cinism. Scapă deci cine poate. Dar cine nu (mai) poate... oare ce variante are? //