De același autor
Dacă tot s-a hotărât să-și facă bilanțul binefacerilor aduse națiunii, adjudecându-și cu de la sine putere intrarea în NATO și în UE și ridicarea MCV, PSD ar fi trebuit, ca să fie corect, să enumere și inflația de peste 15%, deficitul cronic de cont curent, starea jalnică a infrastructurii, proliferarea pensiilor speciale, analfabetismul funcțional de peste 40%, corupția și impostura endemice, precum și politizarea justiției, printre altele, căci spațiul nu ne permite să facem bilanțul celor peste trei decenii de dominație a PSD și a sateliților săi.
Dintre temele de discuție legitime, cea mai elocventă pentru ipocrizia guvernanților este mărirea pensiilor, de care încearcă să profite atât PSD, cât și PNL, deși, dacă ne uităm la cifre, vedem că, de fapt, ca în vechiul banc de la Radio Erevan, contribuabililor nu li se dă, ci li se ia în continuare.
Strict matematic, dacă inflația trece de 15%, iar pensiile cresc cu doar 12,5%, este evident că mărirea nu acoperă creșterea prețurilor. Iar cei care au fost mai bine pregătiți, au muncit mai mult, au câștigat mai mult, și-au plătit contribuțiile și au pensii decente văd această creștere erodată de impozite și CASS impuse de PSD, în timp ce statul continuă să finanțeze pensii speciale pentru magistrați, de pildă, în care componenta bazată pe contributivitate este mult inferioară indemnizației plătite de la buget. Concret, potrivit unui calcul făcut public de PRO TV, din pensia medie de serviciu a unui magistrat de 21.265 de lei, doar 4.189 sunt suportați din bugetul de pensii, iar 19.918 lei de la bugetul de stat – adică de restul contribuabililor, pensia specială a magistratului fiind de 11 ori mai mare decât cea a unui angajat fără statut special. Adăugăm cheltuielile cu pensiile militarilor și ale angajaților din poliție și serviciile de informații, care reprezintă 80% din pensiile de serviciu (pentru care nu au fost plătite contribuții), pensiile parlamentarilor și ale altor categorii profesionale conectate la banul public și ne dăm seama cât de ipocrit și duplicitar este discursul PSD, care a pledat cu pasiune pentru o creștere diferențiată a pensiilor, plângând de mila celor cu pensii mici (care au și contribuit puțin sau deloc, de fapt), dar refuzând să corecteze modul de calcul a pensiilor speciale.
Este normal desigur ca să fie susținute cu ajutoare categoriile vulnerabile, dar de ce trebuie să promovezi un discurs de tip stalinist, în care îi pui la zid, ca pe niște „burgheji” îmbuibați, pe cei care au contribuit la buget toată viața lor activă și pe care nu te saturi să-i taxezi și după ce au ieșit la pensie? Fără îndoială, pentru că alt discurs nu cunoști, acesta te reprezintă; pentru că nu ești partidul competențelor sau al meritocrației, ci al rețelelor de interese și al imposturii. Și pentru că nu vrei să reformezi administrația publică, unde clientela ta trăiește ca viermele în rană. Acolo nu plânge nimeni de mila vulnerabililor, ci s-au făcut peste 21 de mii de angajări în ultimul an și s-au mărit cu 50% salariile celor care lucrează cu fonduri europene sau la Secretariatul general al guvernului. Pe toți aceștia, criza nu trebuie să-i atingă; ei sunt „partidul nostru, noi și ai noștri” – dar, pentru ca acest lucru să nu se vadă, promovăm un discurs egalitarist primitiv.
„Creșterea diferențiată” a pensiilor este oricum o minciună, pentru că legal crește punctul de pensie, nu suma nominală primită de beneficiarii de pensii și ajutoare sociale, cum tot o minciună este și invocarea considerentelor de echitate socială de către un guvern care a menținut privilegiile aberante ale pensionarilor de lux, a creat noi categorii de privilegiați (de exemplu, primarii) și care a refuzat să aplice singurele măsuri eficiente de sprijinire a populației, care ar fi fost cele menite să reducă inflația, adică să stopeze creșterea prețurilor, începând cu cele ale energiei, sector pe care îl controlează aproape integral. Dar guvernelor PSD le convine inflația, după cum am arătat de mai multe ori în acest spațiu. Cum le convine de minune și creșterea salariului minim, pentru că nu statul le plătește, ci angajatorii, guvernul încasând doar contribuții sporite la buget. Degeaba avertizează patronatele asupra inechităților și complicațiilor generate de planul creșterii propuse de guvernanți de până la 3000 de lei (4.000 pentru lucrătorii în construcții); guvernul are interesele lui, care nu sunt și ale noastre. Printre altele, trebuie să reducă deficitul bugetar pentru că deja Comisia Europeană i-a deschis o procedură de infringement pentru deficit excesiv. Miniștrii PSD și PNL vorbesc prea puțin despre aceasta. În schimb, exact ca înainte de 1989, ni se aruncă în față statistici optimiste privind creșterea economică și viitorul de aur pe care îl are țara noastră, cu resursele ei nelimitate. Numai că statisticile INS s-au dovedit false, iar viitorul de aur se amână sine die, de vreme ce investitorii străini semnificativi se retrag rând pe rând din România. Enel este cel mai recent, dar nu singurul, după cum demonstrează Cristian Hostiuc în Ziarul Financiar, într-o analiză extinsă care ar trebui să ne dea fiori, dacă s-ar obosi mai multă lume să o citească, în loc să se uite la televiziunile cumpărate de guvern (adică toate).
În concluzie, la capitolul stabilitate stăm bine: PSD este același partid al lui Ion Iliescu și al lui Liviu Dragnea, cu aceleași obsesii comunistoide. Cioara vopsită, simbolul FSN denunțat de protestatarii de la începutul anului 1990, și-a făcut un cuib trainic în sediul PSD din Kiseleff și nu se dă dusă de acolo. De ce ar pleca, de vreme ce nația continuă să o finanțeze atât de generos? //
