De același autor
Cei care, poate, peste ani vor studia actuala guvernare vor constata ca anul 2006 a fost marcat de un model aproape matematic: de cate ori guvernul sau parlamentul a intrat intr-un blocaj, fie din incapacitatea de a se mobiliza, fie din lipsa de vointa politica pentru a face reformele necesare integrarii, presedintele a intrat in actiune fortand o iesire din impas. Asa s-a intamplat cu prilejul respingerii "ordonantei DNA" in Senat, al inundatiilor si al reizbucnirii gripei aviare in primavara. Asa s-a intamplat si saptamana trecuta, cand Traian Basescu si-a impus autoritatea in cadrul sedintei de guvern si a obligat un Executiv reticent sa adopte proiectul legii privind infiintarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate. Ciocnirea ridicola de la briefing-ul de presa, cand purtatoarea de cuvant Oana Marinescu i-a taiat pur si simplu vorba ministrului Justitiei, incercand sa convinga presa ca aprobarea proiectului ar fi fost de fapt initiativa guvernului, a dat masura tensiunilor dintre presedinte si premier intr-o chestiune vitala pentru integrarea europeana. Monica Macovei nu s-a lasat insa data deoparte si a tinut sa precizeze ca adoptarea proiectului atat de controversat s-a datorat sefului statului.
Ca si in cazul ordonantei DNA, presedintele a acceptat un compromis pe care ministrul Justitiei il refuza cu incapatanare: ANI nu va mai monitoriza declaratiile de avere si interese ale rudelor demnitarilor si parlamentarilor pana la rudele de gradul IV, ci se va opri la rudele de gradul I, cum a cerut UDMR. Soacrele, verii, cumnatii si unchii vor putea, asadar, sa fie folositi drept paravan pentru averile dobandite pe cai dubioase. Totodata, inspectorii ANI vor avea mai putina putere decat in proiectul initial. Chiar si asa insa, ei vor putea evidentia contradictiile dintre declaratiile oficiale si averea reala a politicienilor. Odata facute publice, aceste contradictii vor afecta destul de grav imaginea personajului in cauza si a partidului sau. Nu este poate solutia ideala, dar era singura posibila pentru a scoate din impas legea ANI. Lasata doar pe mana partidelor din coalitie, ea risca sa moara frumos.
Era firesc ca Monica Macovei sa prezinte un proiect maximal, pe care, daca ar fi fost om politic, l-ar fi negociat cu partenerii de guvernare. Cum ministrul Justitiei este orice altceva decat om politic, era nevoie de o mana de ajutor, cu pretul pierderii unor elemente ale legii. Partidul Democrat a incercat o negociere in coalitie si a reusit sa ajunga la o varianta declarata acceptabila. In principiu, toate partidele acceptasera ca mult controversatul Consiliu de Integritate sa nu fie plasat in subordinea CSM, cum cerea senatorul György Frunda, nici in subordinea parlamentului, cum voia vechiul proiect al PSD, ci sa ramana un organism independent. In paranteza fie spus, ar fi fost aberant ca un organism menit sa-i controleze pe parlamentari sa fie subordonat tocmai parlamentarilor: legea menita sa demaste conflictul de interese ar fi avut la baza cel mai flagrant conflict de interese. Victoria relativa a PD risca insa sa fie anulata de manevrele din Camera. Sub pretext ca nu mai este timp pentru adoptarea proiectului de lege pana la Raportul de tara din toamna, presedintele Camerei, Bogdan Olteanu, a avansat ideea promovarii sale sub forma unor amendamente la proiectul depus in 2004 de PSD. Era o solutie procedurala, care se justifica numai in cazul in care guvernul nu inainta proiectul la parlament. Iar guvernul a avut grija sa nu-l treaca pe ordinea de zi a sedintei din 5 iulie. Terenul pentru marile manevre parlamentare era pregatit: ca si in cazul ordonantei DNA si al Codului de Procedura Penala, maestrii sabotajului fin din PNL, UDMR si PC urmau sa se desfasoare in sesiunea extraordinara a Senatului din august, in comisii si in plen. Jocul lor de glezne ar fi schimbat sensul legii propuse de Ministerul Justitiei, lege pe care au detestat-o din primul moment, acuzand-o ca recurge la metode securiste si totalitare pentru a controla corectitudinea declaratiilor de avere. Mai mult, nici nu fusese prezentat bine proiectul legii ANI, ca o parte a societatii civile, in frunte cu FSD si Transparency International, l-au atacat la scena deschisa, in cadrul unui seminar initiat de UDMR.
Scenariul era pregatit si fusese deja exersat. Numai ca presedintele Basescu a stricat din nou calculele partidelor politice: odata adoptat de guvern, proiectul legii ANI va trebui inaintat ca atare parlamentului, si nu transformat intr-o serie de amendamente usor de distorsionat.
Nu mai are rost probabil sa reluam analiza comportamentului guvernantilor si parlamentarilor. Stim deja de mult ca avem de a face cu o coalitie transpartinica extrem de puternica, hotarata sa blocheze lupta impotriva coruptiei. Su prinzator este doar faptul ca membrii ei accepta sa piarda astfel puncte pretioase in sondaje. Potrivit ultimului sondaj INSOMAR, 72% dintre romani sunt nemultumiti de activitatea guvernului, iar presedintele si oamenii sai - Mona Musca, Vasile Blaga si Monica Macovei - conduc in topul increderii, in timp ce liberalii pierd teren. Si totusi, liberalii isi continua neabatut strategia perdanta si se irosesc in dezbateri pe teme secundare, cum ar fi retragerea trupelor din Irak.
Orice am crede despre prestatia lui Traian Basescu, trebuie sa recunoastem ca, fara interventiile sale in forta, nici DNA, nici ANI nu ar fi avut vreo sansa. Iar comisarul european pentru justitie Franco Frattini ceruse imperativ ca ANI sa devina functionala inainte de Raportul de tara din toamna.
Ca sa scoata caruta integrarii din noroi, presedintele a acceptat asadar compromisul care slabeste intrucatva proiectul propus de Monica Macovei, fara insa a-l anula. A fost un compromis necesar si trist, care a salvat fata guvernului in ochii Europei si l-a mai ridicat putin pe presedinte in ochii populatiei. Pana la urma, a fost o irosire de energii care demasca iresponsabilitatea si egoismul majoritatii clasei politice. Cei care, peste ani, vor studia poate actuala guvernare vor constata desigur ca aceasta a fost trasatura definitorie a anului 2006.