De același autor
Dacă acum câțiva ani PSD devenea Partidul Slugilor lui Dragnea, PNL i-a călcat pe urme la recentul său congres din 25-26 septembrie, devenind partidul supușilor lui Iohannis. Congresul a îndeplinit „pohta ce a pohtit” șeful statului cu prețul siluirii mecanismelor democratice și al compromiterii partidului.
Nota distinctivă a congresului a fost încrâncenarea ambelor tabere, dar mai ales agresivitatea „echipei câștigătoare”, care, prin discursurile sale dure, chiar isterice, a eliminat orice urmă din eleganța cu care ne obișnuiseră vechii liberali. A fost un război al vorbelor și al invectivelor, nicidecum al ideilor și programelor; o confruntare între două galerii de ultrași la un meci prost. Cum meciul era deja „vândut”, singura opțiune a echipei Orban a fost să faulteze masiv, adică să anuleze euforia victoriei adversarilor tulburând cu scandări și huiduieli discursul președintelui Iohannis, venit să-și susțină marioneta, și ridiculizându-l pe Florin Cîțu, devenit penibil când și-a pierdut vocea încercând să acopere huiduielile.
Congresul a consfințit de fapt fărâmițarea partidului. Victoria prezidențială nu a fost zdrobitoare, ci doar de 60%; tabăra Iohannis-Cîțu are acum împotriva sa 40% din PNL. Și cine știe care ar fi fost rezultatul dacă „pohta” prezidențială nu ar fi fost impusă cu mână de fier, printr-un control al votului demn de un regim totalitar: delegații au intrat în cabine câte doi, ca să se supravegheze reciproc, și și-au fotografiat buletinul de vot, pentru a-și putea demonstra obediența în fața șefilor de filială. Procesul democratic din PNL fiind profund viciat, inclusiv prin bruscarea jurnaliștilor de către organizatorii „echipei câștigătoare”, care s-au comportat ca bodyguarzii unui boss interlop, este limpede că victoria lui Florin Cîțu a fost forțată, iar „România normală” a președintelui Iohannis nu este nicidecum una a democrației reale.
Experiența congreselor de partid soldate cu schimbarea conducerii arată că perdanții sunt de regulă executați. Cunoscând apetența lui Florin Cîțu pentru execuții rapide, la comanda Cotrocenilor, probabil că represaliile nu se vor lăsa așteptate. Imediat după ce Ludovic Orban a denunțat, la final, parteneriatul său cu Klaus Iohannis, liderul nou ales a amenințat că îi va cere „clarificări” la viitorul BEX. Ludovic Orban și-a nuanțat ulterior anunțul privind demisia de la conducerea Camerei Deputaților, precizând că aceasta îi va fi înaintată liderului de partid, nu Parlamentului, și va deveni efectivă atunci când PNL va avea majoritatea în Cameră - cum oare? - pentru că nu vrea „să facă cadouri PSD”. De fapt, domnul Orban dorește să-și probeze loialitatea față de partid pentru a evita eliminarea sa brutală.
Orban nu vrea de fapt ruperea partidului, ci menținerea unei opoziții interne în așteptarea momentului căderii lui Florin Cîțu fie prin moțiune de cenzură, fie prin prăbușirea PNL în sondaje, previzibilă din cauza proastei guvernări, lipsei de contact cu realitatea, disprețului față de cetățeni, precum și contraselecției și clientelismului. Atunci, calculează Orban, baronii peneliști se vor teme de perspectiva pierderii alegerilor și se vor gândi din nou la el. Calcule similare, dar probabil mai inteligente, face și „elefantul” din sala ROMEXPO, adică facțiunea Bolojan-Motreanu, care s-a dezis de congresul prezidențial, declarându-l din start „ratat”. În momentul unei posibile - și chiar probabile - implozii a PNL sub presiunea primitivismului și incompetenței echipei Iohannis-Cîțu, tabăra Bolojan-Motreanu este cel mai bine plasată pentru a salva PNL, în măsura în care acest lucru va mai fi posibil.
Nu a fost însă doar un congres al rupturilor brutale și al sfidării democrației interne, ci și unul al ipocriziei. După ce inițial Florin Cîțu a susținut cu tărie că nu va negocia niciodată cu PSD, definit drept „partid toxic”, și că dorește refacerea coaliției cu USR PLUS, imediat a doua zi a anunțat că va negocia noua majoritate parlamentară „cu toate partidele”, implicit așadar și cu PSD, și cu AUR! Măcar și-a dat arama pe față, demonstrând, dacă mai era nevoie, că miza întregii crize politice provocate de tandemul Iohannis-Cîțu și susținute de majoritatea peneliștilor a fost de fapt eliminarea USR PLUS de la guvernare și restaurația liberală în structurile de putere - căci nu din amor i-au făcut pe plac baronii lui Iohannis, ci pentru a se asigura că sunt singurii jupâni ai avuției publice. Totodată, este limpede că PNL preferă să împartă resursele, inclusiv cele din mult-așteptatul PNRR, cu „toxicul” PSD, mai degrabă decât să facă reformele pe care le cere USR PLUS. Din acest punct de vedere, congresul PNL, precedat de criza guvernamentală ordonată de președinte, marchează triumful „sistemului ticăloșit”, constituit pentru a deturna banii publici în folosul unor grupuri de interese cu interfață politică, în disprețul bunei guvernări, al interesului public, al democrației, al statului de drept și al anticorupției. Faptul că Dan Voiculescu l-a susținut constant și fără echivoc pe Florin Cîțu, devenit premierul GRIVCO fidel președintelui GRIVCO, confirmă capturarea statului de către „sistem”.
Și totuși, triumful „sistemului” conține și germenii dezintegrării sale: proasta guvernare și lipsa de inteligență și de viziune a celor care o practică și o susțin își vor atinge curând limitele, în condițiile unor evoluții economice dificile, și vor forța trezirea unei populații care este deja disperată și dezgustată. Triumful lui Florin Cîțu este, de fapt, deja o înfrângere. //
