De același autor
Dupa ce ani de zile ne-am plâns ca politicul preseaza asupra justitiei, iata-ne acum in situatia paradoxala in care constatam influenta instantelor asupra politicii. Nu a oricarei instante, desigur, ci in primul rând a Curtii Constitutionale a României (CCR). Aceasta a ajuns saptamâna trecuta in situatia de a decide asupra unor chestiuni care nu au putut fi rezolvate prin negocieri politice. Astfel, chiar daca judecatorii Curtii Constitutionale nu au putut - si nici nu si-au propus - sa transeze marele conflict politic dintre presedintele Basescu si adversarii sai reuniti, solutiile Curtii vor avea inevitabil consecinte politice.
O prima consecinta este ramânerea in functie, cel putin deocamdata, a Monicai Macovei, pe care premierul nu mai este nevoit s-o demita. In dezacord cu legea fundamentala era Regulamentul Senatului, care prevede obligativitatea respectarii votului parlamentarilor pentru guvern. Ne putem intreba cum de senatorul Antonie Iorgovan, "parintele Constitutiei", a tolerat aceasta inadvertenta, dar nu trebuie sa ne pierdem vremea asteptând un raspuns. Tot senatorul Iorgovan a scris, intr-un Tratat de drept administrativ publicat in 2006, ca, in cazul esecului referendumului pentru suspendarea presedintelui, parlamentul ar trebui sa demisioneze, iar apoi s-a dezis de propriile invataturi. Pentru unii politicieni, logica confruntarii politice pare sa primeze uneori fata de logica constitutionala.
Revenind la chestiunile practice, constatam ca dizlocarea doamnei Macovei din guvern se dovedeste o operatiune complicata, mai ales ca doamna in cauza nu cedeaza la presiuni. Se vor cauta probabil alte cai, restructurarea guvernului, cu renegocierea posturilor intre PNL si PD, fiind deocamdata singura pe care o putem anticipa. Este greu de crezut insa ca democratii vor ceda Justitia. Un efect secundar al deciziei CCR in privinta situatiei ministrului Justitiei este ca nici avalansa de motiuni anuntata de opozitie nu mai conteaza atât de mult. De vreme ce motiunile nu vor putea duce automat la demiterea ministrului atacat, publicul va fi tot mai putin interesat de ele si le va percepe probabil drept arme de lupta intr-un razboi al nervilor.
Mai complicate sunt consecintele respingerii de catre CCR a modificarilor la Legea referendumului. Prima consecinta de ordin politic este ca presedintele Basescu poate organiza referendumul cu privire la votul nominal in luna martie, asa cum doreste. Adversarii sai au dintr-o data o problema majora, pentru ca s-ar putea ca referendumul presedintelui sa aiba loc inaintea celui declansat pentru suspendarea sa si sa se soldeze cu un succes prezindential, votul uninominal fiind o tema extrem de populara. Pe de alta parte, referendumul pentru demiterea presedintelui pare imposibil de câstigat pentru inamicii sai politici, dupa ce Curtea Constitutionala a decis practic ca presedintele nu poate fi demis cu mai putin de noua milioane de voturi. Aceasta decizie a CCR a dus la elaborarea unor noi strategii politice de catre PSD, care-si pune acum problema organizarii referendumului in orice conditii, doar pentru a-l suspenda pe Traian Basescu timp de 30 de zile si pentru a putea declara eventual ca, din cauza neprezentarii la urne a jumatate plus unu din numarul de alegatori, referendumul nu poate fi validat. S-ar crea astfel o situatie confuza, a carei rezolvare nu a fost prevazuta in Constitutie, si care ar putea, in interpretarea psd-istilor, sa prelungeasca suspendarea lui Traian Basescu. Iata-ne deci confruntati cu o noua situatie, care nu poate fi solutionata prin apelul la legea fundamentala pentru simplul motiv ca aceasta lege este incompleta si in multe privinte neclara si ambigua.
Ea nu ofera, de pilda, nici o posibilitate de rezolvare democratica a actualului impas politic. Electoratul are toate caile de interventie blocate, pentru ca alegerile anticipate sunt practic imposibil de organizat. Singurul demers la indemâna este presiunea strazii, cu riscurile sale incalculabile. Constitutia a lasat toate pârghiile in mâinile politicienilor, plasându-i pe cetateni la periferia procesului decizional. Din pacate, nici Constitutia nu poate fi revizuita prea usor, asa ca suntem condamnati sa-i suportam carentele multa vreme de acum inainte.
De câte ori se ajunge intr-un impas politic, o parte a intelectualilor angajati civic descopera viciile fundamentale ale Constitutiei. Asa s-a intâmplat si acum cu semnatarii Apelului publicat acum trei saptamâni de Revista 22. Amintim totusi ca nu este prima data când se semnaleaza contradictia dintre legitimitatea democratica a presedintelui si sfera restrânsa a prerogativelor sale. In loc sa se lamenteze periodic ca avem o Constitutie care genereaza blocaje politice, ar fi fost poate mai profitabil pentru toti ca organizatiile civice sa fi initiat revizuirea ei. Nu de alta, dar s-ar putea ca, intr-un viitor nu prea indepartat, CCR sa fie pusa in situatia de a lua decizii mult mai complicate prin consecintele lor politice si pentru care va gasi cu greu solutii in textul Constitutiei. In asteptarea acestor momente, merita sa reflectam putin la soarta acestei institutii, generatoare fara voie de suspans politic. Privita cu suspiciune din cauza componentei sale, iat-o arbitru intr-un razboi cu miza maxima. Marele semn de intrebare nu mai este insa generat acum de trecutul politic al membrilor sai, ci de posibilitatea lor de a elabora decizii corecte pe baza unui text imperfect si incomplet. Vorba lui Caragiale: "Curat constitutional, coane Fanica!".
