De același autor
Indiferent de finalul epopeii numirii ministrului de Justitie, nu mai avem niciun dubiu ca ne aflam in plina criza politica. Este vorba de o criza de sistem si de resurse umane, in spatele careia se agita - ca intotdeauna - interese si grupari ce scapa omului de rand. Sa ne limitam insa la ceea ce se vede cu ochiul liber.
Dupa decizia Curtii Constitutionale a Romaniei (CCR) din 7 februarie, premierul Calin Popescu Tariceanu a ramas practic cu numai doua variante realiste pentru iesirea din impas, ambele la fel de putin convenabile: a) o noua propunere pentru Ministerul Justitiei; b) votul parlamentului pentru un guvern restructurat. Prima varianta, cea simpla si cea mai eleganta, s-a izbit de presiunile "aripii dure" din PNL, reprezentata de Crin Antonescu si Ludovic Orban. Pentru ei intrarea Noricai Nicolai in guvern era esentiala, chiar si in fruntea altui minister, pentru ca Traian Basescu sa nu obtina cumva o victorie (desi presedintele a spus ca nu considera decizia CCR un castig pentru el). Numai ca restructurarea aprobata de parlament, singura modalitate prin care seful statului este eliminat din orice decizie privind titularii ministerelor, presupune negocieri cu PSD, PRM si PC, care desigur vor cere un pret piparat pentru sprijinul lor. Din acest motiv, in cursul discutiilor aprinse din cadrul conducerii partidului, domnul Tariceanu a respins recursul la parlament si, daca este sa dam crezare "surselor" citate de presa, le-a cerut domnilor Antonescu si Orban sa-si asume ei negocierile cu partidele mai sus-amintite.
Pe de alta parte, orice incercare de iesire din blocajul politic actual se loveste de doua probleme de fond ale PNL: penuria de resurse umane si termenul prea scurt al mandatului ministerial. Ca sa restructurezi guvernul ai nevoie de o garnitura de rezerva de cadre competente, nu de inlocuitori slabi pentru ministri la fel de slabi, de tipul lui Cristian Adomnitei. Oamenii capabili care s-ar mai gasi prin preajma PNL au insa rezerve justificate fata de asumarea unor portofolii intr-un an electoral, cand nu mai au timp sa-si puna in aplicare un program propriu, fiind obligati sa repare ce au stricat predecesorii lor. Din acest punct de vedere, portofoliul Justitiei este poate cel mai problematic, pentru ca este aproape imposibil pentru o personalitate publica ce se respecta sa faca fara sa se compromita ceea ce doreste de fapt guvernul PNL-UDMR, si anume sa-i apere pe demnitarii anchetati de DNA de rigorile legii. In plus, pana in luna martie, Comisia Europeana asteapta masuri ferme din partea guvernului Romaniei pentru remedierea lipsurilor semnalate in raportul de monitorizare redactat in luna ianuarie, or, aceasta este o misiune aproape imposibila.
Dincolo de formulele retorice din talk-show-uri, problemele sunt grave si profunde. Penelistii si comentatorii care le sunt apropiati dau vina pentru situatia creata pe presedintele Basescu - dar aceasta este deja o chestiune de rutina la PNL - si mai ales pe Curtea Constitutionala, care ar fi transformat regimul semiparlamentar din Romania intr-unul prezidential. De fapt, nici nu poate fi vorba de asa ceva, pentru ca decizia CCR limiteaza - cel putin la prima vedere - posibilitatile presedintelui de a bloca optiunile premierului, seful statului fiind obligat sa accepte a doua propunere a sefului guvernului. Absurdul situatiei este insa evident, cel putin pana la motivarea deciziei CCR - pentru ca nu exista niciun motiv logic sau de bun-simt pentru ca premierul sa poata propune pe oricine in fruntea unui minister, chiar si un personaj compromis, fara niciun fel de opozitie. Care este atunci sensul deciziei anterioare a CCR, care permitea respingerea unei candidaturi din motive intemeiate?
S-a scris mult despre judecatorii CCR, despre faptul ca nu sunt independenti politic, despre trecutul lor profesional adesea problematic, despre lipsa lor de credibilitate si despre imposibilitatea de a-i pensiona, deoarece au avut grija sa declare neconstitutionala orice prevedere care ar face posibil acest lucru. Toate sunt adevarate, dar calitatea umana si profesionala a acestor judecatori este doar una dintre cauzele actualei crize politice. Grav este faptul ca ei au ajuns sa arbitreze dispute politice, pentru care nu sunt de fapt abilitati. Sa nu uitam ca, de fapt, CCR nu intervine fara a fi sesizata de politicienii incapabili de dialog si disperati sa intarzie solutii juridice nefavorabile lor. Avand in vedere trecutul lor, membrii CCR nu pot transa fara sa greseasca la un moment dat in disputele ireconciliabile dintre premier si presedinte, mai ales cand Constitutia este "ambigua, lacunara si interpretabila", cum declara profesorul Adrian Miroiu in Romania libera. In alte tari unde functioneaza Curti Constitutionale, acestea nu se implica in razboaiele politice curente, cum se intampla la noi, iar daca la noi se intampla acest lucru, el se datoreaza nu atat inexistentei unei instante politice capabile sa rezolve aceste conflicte, cat faptului ca partidele politice se agata de actualul mandat si nu accepta singura solutie decenta a blocajului politic, si anume alegerile anticipate - caci electoratul este pana la urma arbitrul disputelor politice majore, nu o mana de magistrati controversati, numiti pe criterii politice.
Doua sunt asadar concluziile care se impun din actualul haos care domneste pe scena politica romaneasca: 1) necesitatea imperioasa a revizuirii profunde a Constitutiei; 2) organizarea de alegeri cat mai curand. Orice alta solutie este generatoare de noi controverse, conflicte si blocaje. Probabil ca tocmai de aceea aceasta a treia varianta, necunoscuta la ora redactarii articolului de fata, va fi preferata.
