De același autor
Dincolo de zgomotul și furia stârnite de coaliția PSD-ALDE pe tema „grelei moșteniri a guvernului Cioloș“, cele două partide pregătesc - nevăzut, dar eficient, ca niște cârtițe - execuția și îngroparea luptei anticorupție, cu instituții cu tot. Putem deja schița anatomia acestei restaurații a fărădelegii, care se anunță o revenire la epoca Stănoiu. Cine nu a văzut filmul lui Tudor Giurgiu De ce eu? despre moartea procurorului Cristian Panait ar trebui să-l vizioneze fără întârziere, ca să înțeleagă ce înseamnă pentru justiție dominația PSD.
Din păcate, PSD are girul alegătorilor pentru planurile sale de destructurare a statului de drept. Prioritățile sale în domeniul justiției erau binecunoscute, fiind definite în programul de guvernare. Ele nu au inclus niciodată combaterea corupției, ci „evaluarea legislației României și reașezarea ei pe alte baze“, în scopul prevenirii „exceselor sau abuzurilor din partea acestei puteri a statului“. Vârful de lance în revizuirea politicii penale va fi Institutul Român de Criminologie, fost copil de suflet al Rodicăi Stănoiu, ea însăși criminolog, institut ce urmează a fi reînființat; iar noile legi vor pune accentul pe drepturi și pe prezumția de nevinovăție, nu pe răspunderea făptuitorilor, ceea ce, de altfel, era de așteptat din partea unor partide care au adus în parlament și în guvern persoane cu dosare penale și care sunt conduse de un condamnat penal și, respectiv, un personaj trimis în judecată pentru mărturie mincinoasă.
Se preconizează, de asemenea, adoptarea Legii răspunderii magistraților, a modificării Legii răspunderii ministeriale, precum și a răspunderii celor din administrația publică. Știm deja, din „marțea neagră“ (10 decembrie 2013), cum arată planurile PSD-ALDE în această privință. Atunci s-a încercat modificarea Codului Penal astfel încât parlamentarii să nu mai poată fi cercetați pentru faptele de corupție care se aplică funcționarilor publici, iar primarii și miniștrii să nu poată fi acuzați de conflict de interese în baza actelor administrative semnate - hotărâri de consiliu, ordine de ministru, contracte de achiziție etc. Tot în „marțea neagră“ ar fi trebuit adoptată o lege a amnistiei și grațierii, care urma să amnistieze infracțiunile pentru care Codul Penal sau legile speciale prevăd o pedeapsă cu închisoarea până la 7 ani inclusiv sau amendă. „Marțea neagră“ a eșuat în urma presiunilor UE și SUA, dar astăzi PSD și ALDE au calculat că noile condiții internaționale le-ar fi favorabile, ceea ce nu este totuși atât de sigur, având în vedere recentele declarații ale președintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker.
Este deci semnificativ - și deloc întâmplător - că acum noul ministru al Justiției, Florin Iordache, consideră că o lege a amnistiei și grațierii „trebuie discutată în parlament“, indiferent ce spune președintele Iohannis, mai ales că domnul Iordache a fost un activ promotor al propunerilor legislative din „marțea neagră“.
Foarte probabil, coaliția PSD-ALDE va purcede rapid la modificarea legislației anticorupție și va reorganiza instituțiile relevante în acest sens. Planurile de comasare a DNA cu DIICOT sunt de altfel vechi de aproape trei ani, fiind dejucate doar de alegerea lui Klaus Iohannis în fruntea statului în 2014. Dacă Victor Ponta ar fi fost președinte, puteți fi siguri că DNA ar fi devenit deja o secție obscură a unei structuri mai mari prezidate, de ce nu?, de însăși Alina Bica, iar Legea 90/2001, care interzice unui condamnat penal să fie ministru ar fi fost de mult modificată de parlament, fără să-l mai oblige pe Victor Ciorbea, Avocatul Poporului, la un nou exercițiu de degradare profesională și morală. Cu domnul Iohannis, însă, lupta pentru schimbarea legislației și destructurarea DNA se anunță dificilă, șeful statului fiind în acest moment singurul adversar tranșant al planurilor PSD-ALDE de a anihila lupta anticorupție. Deocamdată, îi lipsesc forțele politice care să-l susțină în această luptă, căci PNL are propriii penali de salvat, USR este mult prea slab, deși singurul partid corect până în acest moment, iar PMP joacă în echipa lui Dragnea, în frunte cu liderul său, Traian Băsescu. Rolul său în această cruciadă pentru asigurarea impunității penalilor este acela de a pregăti psihologic populația, favorabilă în principiu combaterii corupției, pentru acceptarea fără obiecții a modificărilor legislative și instituționale preconizate de PSD. Toată campania dusă de Traian Băsescu în tandem cu Sebastian Ghiță are drept scop crearea unei isterii generatoare de îndoieli cu privire la corectitudinea DNA. Pe acest val de suspiciuni se va grefa perfect planul PSD de a schimba legislația pentru a preveni „excesele și abuzurile“ justiției. De altfel, din primele zile ale anului, domnul Dragnea alimenta această isterie, prezentând - la televiziunea lui Ghiță - tabloul fals al unei țări paralizate de teamă: „Orice om din țară este speriat că pe baza legislației actuale oricine poate fi luat pentru orice“. Probabil că domnul Dragnea se gândea la baroni și la demnitarii PSD, căci la nivelul cetățenilor nu se vede prea multă panică. Dar ce contează aceasta în era „post-adevărului“, în care se pare că ne-am integrat perfect?
Cu umorul său involuntar, d-l Dragnea, pretins salvator al nației dintr-un dezastru inexistent, a decis că „oamenii din România trebuie să doarmă liniștiți“. Are dreptate: doar dacă românii vor dormi, va reuși PSD să orchestreze prohodul democrației în 2017. Dacă însă cei care nu s-au prezentat la vot se trezesc și se mobilizează în jurul președintelui Iohannis, PSD ar putea întâmpina dificultăți. Frumusețea politicii românești, floare de mucegai prin excelență, este tocmai imprevizibilitatea ei, care a devenit astăzi ultima șansă a democrației.