De același autor
Ceva straniu si ingrijorator se intampla cu societatea romaneasca: in loc sa fie preocupata de drama mortii absurde a lui Claudiu Crulic si de responsabilitatea autoritatilor romane si poloneze in acest caz, ea se concentreaza pe demisia ministrului de Externe, Adrian Cioroianu, si implicatiile sale politice. Cel putin asa reiese din relatarile si dezbaterile din mass-media, iar in ceea ce-i priveste pe politicieni, putem spune ca reactiile unora dintre ei ar fi greu de acceptat in alta parte decat in Romania sau in Polonia.
Intr-adevar, demisia lui Adrian Cioroianu a fost un gest corect, pentru ca, desi putem crede ca nu a stiut nimic despre situatia tanarului botosenean aflat in greva foamei intr-un penitenciar din Cracovia, ministrul de Externe este responsabil pentru faptul ca institutia pe care o conduce functioneaza defectuos si pentru ca subordonatii sai nu-si fac datoria, ducand indolenta si indiferenta fata de concetatenii lor la limita umanului. Din situatia creata reiese clar ca domnul Cioroianu nici nu a incercat sa reformeze MAE, nici nu a impus standarde profesionale si etice inalte pentru selectia si promovarea personalului diplomatic si consular. S-a multumit pur si simplu sa se admire pentru ca detinea o functie de prestigiu, lasand "sistemul" sa mearga de la sine, cu deficientele si complicitatile sale ticaloase. Argumentul sustinatorilor sai ca "a fost lucrat din interior" nu face altceva decat sa confirme ticalosia sistemului si incompetenta ministrului.
Ca asa stau lucrurile o dovedeste relatia aproape amicala a personalului Ambasadei Romaniei de la Viena cu infractorul Severin Tcaciuc, fugit din tara pentru ca era urmarit general, dar tratat cu respect de functionarii misiunii noastre din Austria atunci cand a cerut reinnoirea documentelor de identitate. Faptul ca, in loc sa anunte Interpolul, functionarii romani de la Viena au iesit din sediu si s-au dus sa discute personal cu Severin Tcaciuc ne indeamna sa credem fie ca ei insisi aveau o relatie de complicitate cu acesta, fie ca primisera ordin sa nu-l predea. Or, nici acum nu se pune problema sanctionarii acestei complicitati criminale, ceea ce spune multe despre conexiunile politice ale interlopilor romani.
Merita sa meditam o clipa asupra esecului acestui tanar politician, inteligent si scolit, care promitea mult. Din pacate, stilul eseistic nu tine loc de profesionalism, iar Adrian Cioroianu a esuat din cauza infatuarii si superficialitatii sale si din cauza ca i-a lipsit simtul responsabilitatii si al datoriei. E drept, nu a fost singurul ministru iresponsabil, dar a fost cel mai infatuat. Si tot drept este ca premierul Tariceanu nici nu a sanctionat vreodata gafele ministrului de Externe, nici nu i-a cerut sa curete putregaiul din MAE. In concluzie, si prim-ministrul ar trebui sa raspunda solidar cu domnul Cioroianu pentru tragedia lui Claudiu Crulic si pentru scandalul Tcaciuc.
In loc de analiza responsabila a elementelor care au dus la sfarsitul chinuitor al unui tanar roman dispus sa moara pentru a-si demonstra nevinovatia, am avut parte de cele mai inepte comentarii si dezbateri. Televiziunile de stiri - atat de emotionate de bataile din scoli si atat de isterice in momentul "Mailat" - nu au acordat prea multa atentie cazului Crulic, straduindu-se chiar sa-l musamalizeze, in ciuda rating-ului pe care l-ar fi putut aduce. La Antena 3, politicienii liberali au depasit limitele bunului simt, ba felicitandu-l pe Cioroianu pentru gestul sau, ba punand demisia sa pe seama adversitatii pe care i-a aratat-o de la bun inceput Traian Basescu, dupa cum se lamenta Ludovic Orban. Singurii politicieni care s-au sesizat in privinta lui Claudiu Crulic au fost Cristian Diaconescu si Mircea Geoana, care au si adus subiectul in dezbatere publica, dar au facut-o dupa Summit-ul NATO, probabil ca sa nu strice atmosfera intre noi si polonezi intr-un moment "istoric". Or, Polonia nu merita niciun menajament in acest caz, ci un protest oficial viguros, caci este inadmisibil ca un cetatean al UE sa fie lasat sa moara dupa patru luni de greva a foamei intr-un penitenciar dintr-un stat UE - si inca un stat cu pretentii si cu "gura mare" cand vine vorba de drepturile sale reale sau imaginare. In schimb, Adrian Cioroianu a organizat o conferinta de presa impreuna cu ambasadorul Poloniei si ne-a cerut sa fim calmi pana obtine el clarificari de la Varsovia! Demnitatea nationala a atins in acel moment nivelul zero. Ea nu a fost prea bine reprezentata nici in tara, unde soarta lui Claudiu Crulic nu a preocupat nicio organizatie pentru apararea drepturilor omului. Sa fi fost caine comunitar, s-ar fi bucurat de mai multa atentie! Iar daca pentru Teo Peter s-au gasit cativa care sa protesteze in fata Ambasadei Americane, Ambasada Poloniei nu a fost tulburata de niciun protest.
Marea greseala a tanarului botosenean a fost asadar sa aiba incredere in guvernul lui. Daca, in loc sa-i scrie consulului Romaniei, ar fi alertat presa, probabil ca ar fi in viata - atat de pervertite ne sunt institutiile.
In sfarsit, merita sa ne intrebam ce se va intampla dupa demisia lui Adrian Cioroianu. Desi premierul a ordonat evaluarea profesionala a intregului personal diplomatic, este greu de crezut ca se va face dreptate in cazul Crulic si ca vor fi pedepsiti cei vinovati. Pur si simplu nu are cine sa-i pedepseasca: sistemul care a generat oroarea de la Cracovia este sustinut de increngaturi subterane puternice, iar PNL nu va gasi probabil un ministru de Externe dispus sa le starpeasca. Ne indreptam, dupa toate probabilitatile, spre o musamalizare a cazului, dar numai pentru ca acceptam acest lucru si pentru ca, manipulati de televiziuni, ne intereseaza mai mult ministrii decat oamenii simpli si ne-am ocupat mai mult de Adrian Cioroianu decat de Claudiu Crulic.