De același autor
In mandatul lui Traian Basescu nici sedintele de CSAT nu mai sunt ce au fost. Terne si lipsite de evenimente pe vremea presedintilor Ion Iliescu si Emil Constantinescu, sedintele CSAT au devenit in ultimele luni un teren de confruntare pentru trupele primului ministru si cele ale presedintelui. Prima batalie s-a dat pe tema legilor sigurantei nationale si s-a incheiat cu o remiza. A doua, cea din 30 iunie, a avut drept miza retragerea trupelor romanesti din Irak si s-a soldat cu o victorie la scor a presedintelui. Razboiul insa nu s-a terminat. Dintr-o data CSAT a devenit interesant. Atat de interesant, incat UDMR a declarat ca ar dori sa faca parte si ea din acest consiliu. Sa revenim insa la dramatica sedinta de vineri 30 iunie..jpg)
Era logic sa fie o sedinta tensionata, dupa anuntul facut cu o zi inainte de premierul Calin Popescu Tariceanu cu privire la decizia liberalilor de a-i retrage pe militarii romani prezenti in Irak si dupa replica fulminanta data de presedintele Traian Basescu la TVR. Desi liberalii se asteptau ca sedinta sa aiba loc joi la ora 21:00, ea a fost convocata de seful statului abia a doua zi. Nici nu a inceput bine ca a fost intrerupta. Presedintele i-a trimis inapoi la minister pe ministrului Apararii Nationale, Teodor Atanasiu, si pe seful Statului major general, pe motiv ca nu adusesera un document privind fortele si mijloacele ce pot fi puse la dispozitie in cadrul angajamentelor internationale ale Romaniei. Era un gest fara precedent, menit dupa toate probabilitatile sa-l puna intr-o situatie penibila pe ministrul Apararii si sa restabileasca autoritatea prezidentiala dupa ce ea fusese ignorata cu o zi inainte de acelasi Teodor Atanasiu. Dupa revenirea ministrului cu documentul solicitat, sedinta s-a reluat si au inceput speculatiile de presa. S-a zvonit - oare de unde? - ca presedintele ar fi cerut demisia ministrului Apararii. S-a dovedit un zvon nefondat. Mult mai dramatic a fost votul din CSAT: propunerea premierului si a ministrului Apararii privind retragerea trupelor romanesti din Irak a fost respinsa categoric. Numai cei doi initiatori au votat pentru ea. Daca votul impotriva al ministrului de Externe, Mihai-Razvan Ungureanu, era usor de anticipat dupa delimitarea publica a acestuia fata de premier si de ministrul Apararii, pozitia ministrului de Finante, Sebastian Vladescu, a surprins, acesta fiind cunoscut ca prieten intim al primului ministru.
Potrivit amplei declaratii de presa a presedintelui Basescu facuta dupa sedinta, vineri dimineata s-a desfasurat un adevarat rechizitoriu al initiatorilor proiectului de retragere: acestia au fost intrebati daca au avut consultari cu membrii guvernului si cu aliatii Romaniei; li s-au cerut analize ale consecintelor politice ale unei retrageri intempestive asupra relatiilor cu aliatii strategici ai Romaniei si asupra cooperarii armatei romane cu armatele statelor angajate in operatiunea Iraqi Freedom. Analizele nu au fost prezentate, iar consultarile nu au avut loc. Nu toti membrii guvernului au certificat ORNISS, a motivat ministrul Apararii. Dar membrii PNL cu care s-a discutat retragerea au oare certificat ORNISS? - s-a intrebat retoric presedintele.
Rezumand o situatie complicata, intelegem ca reconfigurarea si, in consecinta, reducerea efectivelor romanesti in Irak se negociaza deja cu SUA si Marea Britanie, iar pentru o retragere totala imediata nu au fost intrunite conditiile legale.
Lungul expozeu al sefului statului a fost ignorat complet de liderii liberali: premierul a declarat ca va promova in continuare ideea retragerii din toate teatrele de operatiuni, iar ministrul Apararii a atacat "la jugulara" duminica, acuzandu-l pe consilierul prezidential Sergiu Medar ca ar fi divulgat secrete de stat la un post de televiziune si cerand demisia de onoare a ministrilor Mihai-Razvan Ungureanu si Sebastian Vladescu. El insusi nu ar avea de ce sa demisioneze, pentru ca nici omologii sai din alte state care au decis sa-si retraga militarii din Irak nu au facut-o. Domnul Atanasiu evita cu obstinatie chestiunea esentiala a modului in care Polonia, Italia, Spania si Bulgaria au hotarat si au facut publica retragerea lor din Irak: in urma unei decizii politice anuntate si dupa consultarea aliatilor asupra calendarului retragerii. La noi aceste elemente au lipsit - ceea ce genereaza suspiciuni serioase la adresa ministrului Atanasiu. Cum se poate, totusi, ca ministrul Apararii sa trimita o telegrama codificata atasatilor militari ai Romaniei, cerandu-le sa comunice statelor aliate o decizie de partid si sfidand toate procedurile legale privind transmiterea unor astfel de mesaje, asa cum s-a intamplat joi? Ministrul este insa netulburat si declanseaza vanatoarea de vrajitoare la MApN, adica anchete menite sa stabileasca cine a divulgat existenta scrisorii si sa-i trimita pe cei "vinovati" in justitie.
Intrebarea care se pune acum este insa care va fi, in aceste conditii, reactia armatei, a comandantilor ei? Acestia nu sunt controlati de ministrul Atanasiu si, dupa unele informatii, nici nu-i sunt favorabili. In plus, nu domnul Atanasiu este comandantul armatei, ci seful Marelui stat major, generalul Badalan, iar comandantul suprem al fortelor armate este, potrivit Constitutiei, presedintele Basescu. De cine va asculta ea, asadar?
Pe plan international, rezultatul sedintei CSAT - de respingere a initiativei unei retrageri imediate si ne-negociate din Irak - a mai calmat poate iritarea nedisimulata a Statelor Unite si Marii Britanii, dar nu a avut cum sa remedieze un rau mult mai mare, si anume decredibilizarea politicii romanesti in ochii cancelariilor straine. Conflictul dintre presedinte si premier a fost internationalizat si toata lumea stie ca puterea de la Bucuresti nu vorbeste cu o singura voce, nici macar cand este vorba de interesul national al Romaniei. Dar, la urma urmelor, cine are puterea cu adevarat in Romania? Iata ce vom afla in saptamanile si lunile urmatoare, caci aceasta este adevarata miza a razboiului total declansat saptamana trecuta. Initiativa retragerii intempestive din Irak este de fapt un pretext pentru o ofensiva ce se doreste finala.
