De același autor
Practicienii politicii au constatat, de-a lungul timpului, ca razbunarea nu este eficienta decat atunci cand este pregatita "la rece" si aplicata la momentul oportun. Saptamana aceasta a dovedit cat de bine stie Ion Iliescu acest lucru si cat de putin a invatat Adrian Nastase de la el.
Dupa ce a fost indepartat cu brutalitate din conducerea PSD si a Camerei Deputatilor, Adrian Nastase s-a lansat intr-o tentativa de razbunare furibunda si lipsita de realism. El a vrut sa pedepseasca partidul care s-a lepadat de el ca de ciuma punand la cale un exod catre Partidul Conservator, condus de Dan Voiculescu. Chiar daca nu a spus niciodata public acest lucru, exista destule indicii ca planul a existat. Daca pericolul nu ar fi fost real, Viorel Hrebenciuc, Miron Mitrea, Mircea Geoana si Ion Iliescu nu ar fi intrat in alerta si nu i-ar fi luat la rand pe toti posibilii fugari ca sa-i convinga ca au mai mult de castigat daca raman in PSD decat daca-l urmeaza pe Adrian Nastase in furia lui oarba. Pe de alta parte, Dan Voiculescu insusi a declarat public ca ar fi bucuros sa primeasca in partid un om de valoare ca Adrian Nastase. Liderul PC socotea probabil ca ar fi devenit mult mai puternic in parlament daca i-ar fi cooptat in grupul sau parlamentar pe cei aproximativ 30 de deputati fideli domnului Nastase. In consecinta, puterea de negociere a PC ar fi devenit nesperat de mare. Pretul ar fi fost insa iesirea de la guvernare, caci Alianta nu-l putea accepta pe Adrian Nastase. Alegerile anticipate ar fi fost singura iesire posibila din situatia care s-ar fi creat, daca demersul fostului lider PSD ar fi reusit. Nimeni insa nu avea interes ca aceste alegeri sa mai aiba loc acum, asa ca s-a renuntat la serviciile colectionarului de tablouri din Zambaccian.
Pe de alta parte, echipa de soc a liderilor PSD, coordonata de Ion Iliescu, a fost, dupa cum era de asteptat, mult mai eficienta decat liderul mazilit. In furia sa demolatoare, Adrian Nastase si-a subestimat adversarul, ceea ce este o greseala de neiertat. Incapabil sa renunte la putere, a dispretuit valoarea retragerii tactice, care i-ar fi permis poate sa loveasca ulterior mai eficient. In consecinta, joi, cand intentiona sa-si anunte marea lovitura, Adrian Nastase s-a trezit ca nu-l urmeaza aproape nimeni, singurul care-si anuntase demisia din partid fiind Eugen Bejinariu. I-a urmat vineri Zamfir Dumitrescu. Ramas practic singur, inconjurat de un grup tot mai mic de fideli, fostul presedinte al Camerei a hotarat sa continue lupta din interiorul PSD. Solutia sa de avarie a fost elaborarea unei platforme social-democrate cu ajutorul careia sa castige o eventuala lupta finala la ipoteticul congres extraordinar al partidului. 10-12 deputati PSD au fost gata sa-l urmeze. Printre ei se aflau eternii sai locotenenti Rovana Plumb, Ion Stan, Petre Daea, Ioan Timis, Mugurel Sarbu. Toti s-au lasat antrenati intr-un demers fara sorti de izbanda pentru ca, impreuna cu liderul lor, au persistat in greseala de a-si subestima adversarii. In momentul in care grupul Nastase s-a constituit ca factiune dizidenta a partidului, conducerea PSD a considerat ca a sosit momentul sa-i dea o lectie usturatoare si a lansat o campanie de excluderi din partid. Semnalul fusese dat oricum de excluderea - necesara - a lui Antonie Iorgovan, dupa remarcele obscene si periculoase facute la Craiova. Greseala domnului Iorgovan a fost nu atat ca i-a atacat pe Eugen Bejinariu si pe Gabriel Oprea, ci ca l-a inclus in acest atac pe Ilie Sarbu, devenit intre timp fidel al lui Mircea Geoana. Nici macar Ion Iliescu nu l-a mai putut salva pe turbulentul sau aparator. A urmat apoi excluderea fara prea multe formalitati a lui Mugurel Sarbu de la Alba si o campanie intensa in vederea excluderii lui Ioan Timis si a Rovanei Plumb.
Indiferent cu cate excluderi se va solda in final acest demers, el si-a atins probabil scopul: izolarea lui Adrian Nastase. Dupa unele surse, el insusi ar fi amenintat cu excluderea daca nu renunta la dezbinarea partidului. Este desigur un demers ce aminteste de epurarile staliniste si de practicile cominterniste, dar, pentru actuala conducere, neutralizarea fostului sau lider este imperios necesara in vederea supravietuirii. In ciuda aparentelor, Mircea Geoana nu iese deloc intarit din aceasta masiva reglare de conturi. Acum Ion Iliescu ii sta alaturi pentru a-l anihila pe Adrian Nastase, dar la un eventual congres extraordinar, pe care patriarhul partidului il cere, nu este exclus sa se puna problema inlocuirii actualului presedinte. Si cine este cel mai potrivit pentru a reface partidul in aceste vremuri de criza? Nu cumva parintele sau fondator, Ion Iliescu? Evident, Mircea Geoana a inteles jocul si pericolul si de aceea nu doreste un congres extraordinar. Doar Adrian Nastase si Ion Iliescu il cer, sperand fiecare ca va fi invingator la puncte. Tocmai de aceea este necesara pentru Ion Iliescu eliminarea din competitie a gruparii Nastase. Singurul adversar care ar mai ramane in ring ar fi Mircea Geoana. Probabil ca Ion Iliescu pregateste si pentru el o solutie finala. Calculul este simplu, clar si cu sanse de reusita. Ion Iliescu a stiut sa astepte momentul oportun pentru a reveni in forta, a stiut sa joace rolul patriarhului bonom si resemnat, detasat de lupta pentru putere, desi aceasta il preocupa in cel mai inalt grad. Problema PSD este ca, in 16 ani, nu a reusit sa produca alta personalitate pe masura. Consecintele se vor vedea in episodul urmator al serialului luptei pentru cucerirea PSD.
