De același autor
În competiția pentru funcția de președinte al PNL, fiecare din taberele celor doi concurenți, Ludovic Orban și Florin Cîțu, se străduie „să vândă” publicului ceea ce nu are, și anume un lider politic adecvat pentru provocările momentului istoric pe care îl traversăm. Politicieni versați, adepții celor doi competitori se limitează la un discurs propagandistic dominat de clișee.
Potrivit diplomatului președinte al CJ Bihor, Ilie Bolojan, cei doi ar avea calități complementare: experiență, predictibilitate și „o capacitate de negociere destul de bună” în cazul lui Ludovic Orban; competențe financiare, apartenența la o nouă generație și „o poziție de jucător din care... poate să demonstreze ce vrea să facă”, în cazul premierului Cîțu. Până la urmă, spus pe șleau, competiția se reduce la convingerea liderilor din teritoriu că vor obține resursele pe care le doresc. De altfel, Ludovic Orban nici nu ascunde acest lucru, lăudându-se că el va negocia „cu fiecare delegat” la congresul din septembrie și că va propune un nou Plan Național de Dezvoltare Locală (PNDL) din resurse strict guvernamentale, dacă, desigur, va fi numit premier după realegerea sa la conducerea PNL. La rândul său, la recentul Consiliu Național al PNL, premierul Cîțu a pus insistent accentul pe investiții, adică tot bani pentru baroni.
Cum miza este, evident, dincolo de președinția PNL, funcția de premier, avem cu toții o miză în această competiție doar aparent internă a liberalilor, mai ales că ambii competitori își propun să cumpere bunăvoința și voturile liderilor PNL din teritoriu cu banii noștri, ai contribuabililor.
Pentru că schimbarea premierului este totuși un proces mai complicat, Ludovic Orban este nevoit să fie mai agresiv și mai generos – cu banii publici, desigur, iar premierul Cîțu își permite un discurs simplist și arogant, lăudându-se că el ar reprezenta „un suflu nou” și anunțând că, în virtutea acestui atu imaginar, competiția ar fi deja tranșată. În realitate nimic nu este tranșat încă, deși premierul se bucură de sprijinul aproape explicit al președintelui Iohannis, care speră că domnul Cîțu va fi mai obedient și mai puțin manipulativ decât Ludovic Orban, cel care în decembrie i-a zădărnicit planul de a-l numi premier pe ministrul apărării Nicolae Ciucă.
Pentru noi însă contează doar cine ar fi mai potrivit să conducă destinele țării în următorii ani și, mai ales, să facă reformele necesare obținerii fondurilor din PNRR. Florin Cîțu vorbește mult despre reforme, fără să fi demarat vreuna; în schimb Ludovic Orban este un antireformist pursânge dovedit, după cum a demonstrat în 2020, când a fost premier și nu s-a dat înapoi de la racolarea de pesediști cu probleme penale. Contraselecția liberală a rivalizat anul trecut cu cea practicată de PSD. După alegeri, pe care de fapt le-a pierdut, Ludovic Orban a pus la cale, împreună cu UDMR, blocarea legii de desființare a SIIJ, care zace și azi în parlament. De altfel, Ludovic Orban a obținut actualul mandat de președinte al PNL promițându-le liderilor locali că anticorupția nu va fi o prioritate. Nici nu a fost. Din păcate, nu este nici pentru Florin Cîțu, care a tăiat cu zâmbetul pe buze fondurile DNA. Premierul se concentrează strict pe creșterea economică, cu care se laudă pe toate ecranele, și nimeni nu îl întreabă de ce, așa cum a explicat documentat profesorul Petrișor Peiu, de această creștere beneficiază doar 1.000 de companii românești, preponderent din comerț și preponderent multinaționale, și nu beneficiază deloc o treime din români, cei care se află în risc de sărăcie și excluziune socială.
De fapt, nici Cîțu, nici Orban nu au vorbit vreodată despre problemele structurale, de fond, ale României. Amândoi au aprobat, succesiv, cele mai mici alocări bugetare pentru Educație din UE, indiferenți la faptul că „avem cea mai mică pondere a absolvenților de studii universitare/terțiare în forța de muncă”. Totodată, când vine vorba de reforma sistemului de pensii, mai mult decât necesară, ambii evită să dea date precise, pentru că știu, dar nu spun, că speranța de viață în România este cu șase ani mai mică decât media europeană.
O țară cu carențe majore în toate domeniile are nevoie de lideri competenți, cu viziune, cu curajul, credibilitatea și statura morală necesare realizării unor transformări fundamentale, mai ales că acum putem accesa în acest scop fondurile din PNRR. Niciunul din cei doi nu corespunde acestor standarde: Ludovic Orban este un lider de tip vechi, orientat strict spre satisfacerea intereselor unei camarile cu care speră să obțină puterea; Florin Cîțu poate fi mai abil în accesarea și administrarea unor fonduri, dar este și el prizonierul unui grup de interese, după cum vedem din incapacitatea sa de a-l schimba pe secretarul de stat Despescu de la MAI, deși acesta zădărnicește orice tentativă a ridicolului Lucian Bode de a schimba ceva în poliție. Dar Bode este omul lui Boc, care îl susține pe Cîțu la președinția PNL, iar Despescu are, se pare, susținerea unor servicii.
Pe scurt, PNL nu este capabil să ofere în acest moment un lider politic de anvergura necesară reformării mult întârziate a României. Faptul că un astfel de lider nu s-a afirmat nici în alte partide politice, nici în societatea civilă este măsura decăderii intelectuale și morale a clasei politice și a societății din România și o bună explicație a exodului românilor către alte zări, mai promițătoare. Pentru români se pare că traversarea deșertului nu s-a încheiat: se caută încă un Moise autohton. //
