De același autor
După ce doar câteva zeci de nostalgici s-au adunat la Cotroceni, făcându-l de râs pe Liviu Dragnea, care vorbea de zeci de mii de susținători ce ar fi trebuit să-l scoată din penitenciar, este limpede că PSD și-a aruncat peste bord fostul conducător suprem și a intrat în epoca post-Dragnea. Iar după cum se luptă pentru supremație în partid Viorica Dăncilă, ne dăm seama că ea va da, după toate probabilitățile, numele epocii succesoare. Va fi însă doar aceeași Viorică, doar cu altă pălărie, căci la PSD esența mafiotă nu dispare niciodată.
Viteza cu care Viorica Dăncilă a trecut de la supușenia cu care îl contempla pe Liviu Dragnea, cerându-i șoptit permisiunea să spună și ea ceva, la discursul sigur pe sine și chiar agresiv la adresa rivalilor din interiorul partidului ne îndeamnă să reflectăm serios asupra calității femeii care dorește să rămână în fruntea bucatelor. Din slugă a lui Dragnea, iat-o acum aspirând la poziția de stăpână, cu prețul unui război intern din interiorul PSD, care absoarbe din nou toate energiile și ia ostatecă guvernarea, așa cum justiția era luată ostatecă de teama de pușcărie a lui Dragnea. De la puterea absolută a lui Dragnea am trecut la lupta între gașca Dăncilă-Oprișan și gașca Stănescu-Ciolacu-Firea sau, dacă vreți, am trecut de la un dictator la câțiva oligarhi.
Primul rezultat palpabil al acestui război a fost OUG care instituie alegerea directă a baronilor într-un singur tur de scrutin, sistem prin care actualii președinții de CJ din toate partidele speră să fie realeși fără probleme în 2020, că doar totul este „în pixul lor“, conform memorabilului Mischie. A doua tentativă de cumpărare de voturi în competiția internă o reprezintă Codul Administrativ, pe care Guvernul Dăncilă 2.0 dorește să-l adopte prin OUG, deși a fost declarat integral neconstituțional de către CCR. Doar avertismentele Comisiei Europene și scandalul public izbucnit pe această temă, care a scos la iveală, printre altele, pensiile nesimțite ale primarilor și desființarea oricărui control de profesionalism asupra numirilor din administrația locală, căci primarii și șefii de CJ vor avea mână liberă să numească pe cine doresc, a făcut ca acest act administrativ să nu fie adoptat, cel puțin până la momentul redactării acestor rânduri.
Jocul Vioricăi Dăncilă este destul de limpede: pe de o parte, a încercat să îmblânzească forurile UE promițând că nu va da ordonanța pentru amnistie și grațiere și nu va mai promova nici o schimbare a legislației referitoare la justiție, în timp ce, pe de altă parte, promovează politicile cerute de baroni, oricât ar fi de păguboase pentru țară. Acesta a fost de altfel jocul PSD de la bun început, doar că Viorica Dăncilă îl joacă mai prost și timpurile s-au schimbat față de 2001, când Adrian Năstase a început acest dans. Refuzul PSD de a semna pactul politic proeuropean propus de președintele Iohannis demască pe deplin duplicitatea PSD, partid care, în fond, nu vrea să anuleze modificările nocive efectuate în epoca Dragnea. Să nu uităm că instituția construită special pentru intimidarea magistraților, și anume Secția Specială pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, un fel de SS al magistraturii, funcționează cu motoarele turate, deși Comisia de la Veneția a cerut desființarea ei. Dacă Viorica Dăncilă se face că nu știe acest lucru este pentru că baronii PSD ar linșa-o dacă ar îndrăzni să miște un deget. Și nici ALDE sau UDMR nu ar ierta-o!
Totuși, nu tema justiției este bomba care stă să explodeze, ci dezechilibrele financiare generate de politica guvernului. Avertismentele curg gârlă din partea CE și FMI cu privire la creșterea datoriei publice, acumulată pentru acoperirea pensiilor și a salariilor tot mai umflate ale bugetarilor, dar guvernul se face că nu vede nimic și declară că trăim în cea mai bună dintre lumile posibile. Politica sa este însă cel puțin schizofrenică: pe de o parte, ministrul de Finanțe își asumă față de CE reducerea numărului de bugetari și trimite circulare în teritoriu avertizând că din trimestrul IV nu vor mai fi bani pentru salarii, iar pe de altă parte, doamna Dăncilă promite tot mai mulți bani autorităților locale prin PNDL, vrea pensii speciale pentru primari și îl dă afară pe Remus Borza, înlocuitorul lui Darius Vâlcov, care propunea investiții în loc de subvenții și reducerea aparatului administrativ populat de o clientelă care „mișcă vânt“, adică nu face mai nimic.
PSD este, în mod evident, prizonierul propriilor decizii politice privind mărirea fără acoperire economică a pensiilor și a salariilor din sectorul bugetar și umflarea aparatului administrativ, toate în dauna investițiilor – care, de altfel, se reduc simțitor după adoptarea OUG 114, semnată de premierul Dăncilă. Ezitările guvernului în privința modificării sau abrogării acesteia confirmă temerile potrivit cărora Executivul nu știe cum să acopere lipsa de resurse financiare decât omorând economia.
Logica puterii din PSD este implacabilă: liderul care vrea să rămână în funcție depinde de masa de bugetari parazitari din administrație și de baronii locali tot mai lacomi și tot mai conștienți de puterea lor asupra unui lider slab. Pentru a-și consolida puterea, Viorica Dăncilă va oferi deci la schimb resursele țării. Nu numai prezentul, ci și viitorul românilor devin ostatece ale ambițiilor fostei slugi a lui Dragnea, care vrea să fie patroana PSD, știind totodată că pentru aceasta va deveni servitoarea baronilor. PSD nu poate ieși din logica slugă-stăpân. Doar o masă de alegători hotărâți să schimbe sistemul o poate anula anula - prin vot.
