Datori in Europa

 Dincolo de focuri de artificii, sampanie si spectacole festive, intrarea Romaniei in  UE este marcata si de recurenta vechilor metehne. Rasi, tunsi si frezati pentru momentul festiv al aderarii, oamenii politici nu-si pot ascunde esenta neeuropeana si duplicitatea. Europa insa i-a invatat mai bine decat si-au putut inchipui si le-a tras un perdaf sec si la obiect, exact inaintea festivitatilor de sfarsit de an. Olli Rehn, comisarul pentru extindere, i-a scris primului ministru, cerandu-i ca Legea privind Agentia Nationala pentru Integritate sa fie adoptata in forma propusa de guvern, nu in cea mutilata de deputati. I se aminteste astfel premierului ca ANI este o datorie neonorata a guvernului pe care-l conduce fata de organismele europene; un angajament asumat de guvern la Bruxelles, pe care astazi acelasi guvern refuza practic sa-l onoreze.

 inainte de Olli Rehn, presedintele Traian Basescu le ceruse si el parlamentarilor sa adopte  Legea ANI in forma initiala. Liberalii nu au catadicsit sa-i raspunda, ca doar l-au declarat dusmanul lor personal, in timp ce prietenii lor din PC au continuat sa-l insulte. Lui Olli Rehn insa premierul nu a putut sa nu-i raspunda, dar nici nu a putut sa-i dea asigurarile asteptate. Raspunsul diplomatic la care a recurs, asadar, Calin Popescu Tariceanu a fost invocarea principiului separatiei puterilor in stat, care nu i-ar permite sa se amestece in treburile parlamentului. Tot ce promite premierul, nu prea convingator, este ca le va cere senatorilor liberali sa voteze legea in formula ceruta de Comisia Europeana.

 Este clar ca replica premierului este doar un subterfugiu menit sa disimuleze lipsa de vointa politica a coalitiei guvernamentale si sa evite asumarea raspunderii pentru angajament neonorat. De fapt, nici premierul, nici colegii sai nu au fost vreodata promotori activi ai  Legii ANI. Ne amintim ca proiectul legii, inaintat de ministrul Justitiei, Monica Macovei, a zacut ceva vreme pe mesele ministrilor, fiind adoptat de guvern si trimis la parlament abia cand Traian Basescu s-a infiintat la Palatul Victoria si le-a fortat mana membrilor guvernului. A urmat campania de mutilare a legii in Comisia juridica a Camerei si apoi in plen. Operatia a reusit pe deplin, fiind sustinuta cu ferocitate de o alianta ad-hoc a UDMR, PC, PSD si PRM. Nu l-a auzit nimeni pe premier protestand impotriva pozitiilor adoptate de partenerii de coalitie. Nici macar in CNC nu au existat dispute pe tema Legii ANI. Liberalii si democratii s-au prefacut ca o sustin in parlament, dar, in final, au votat varianta emasculata, pe motiv ca doresc sa le dea o sansa colegilor din Senat sa voteze o varianta corecta! In urma modificarilor operate de deputati, Agentia, care trebuia sa identifice si sa penalizeze dobandirea averilor pe cai dubioase si conflictele de interese, a fost transformata intr-un organism birocratic fara nici o putere. La un moment dat, initiatorul legii, Monica Macovei, s-a gandit chiar s-o retraga din parlament. In final a renuntat, preferand sa-i lase pe deputati si senatori sa-si asume raspunderea pentru esecul proiectului. Premisa de la care pornea doamna ministru era insa gresita, caci politicienii romani nu sunt tulburati de simtul raspunderii.

Daca nu se intampla o minune pana la sfarsitul anului (ea nu s-a petrecut pana la ora inchiderii editiei), atunci vom intra in Europa cu o carte de vizita cat se poate de proasta, riscand chiar activarea clauzei de salvgardare in domeniul justitiei. Se poate ajunge chiar pana la refuzul instantelor europene de a recunoaste deciziile justitiei romane.

 Cerinta privind adoptarea  Legii ANI in forma propusa de ministrul Justitiei figura explicit in raportul Comisiei Europene prezentate in Parlamentul de la Strasbourg la 26 septembrie. Din pacate, singurii care par sa fi tinut cont de ea sunt oficialii europeni. Avertismentul din decembrie nu este prima interventie a lui Olli Rehn pe tema ANI. Impreuna cu presedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, comisarul european s-a adresat in toamna direct deputatilor UDMR si PC, invitandu-i sa nu distruga un proiect pe care forurile de la Bruxelles il aprobasera in prealabil. Au primit un raspuns sfidator din partea liderilor celor doua formatiuni, care i-au invitat practic sa nu se mai amestece in procesul legislativ romanesc. Daca la Dan Voiculescu nici nu ne asteptam la o altfel de atitudine, de la liderul UDMR am fi fost indreptatiti sa asteptam o anumita consecventa: Europa nu poate fi buna atunci cand apara drepturile minoritatilor si rea atunci cand ne cere sa combatem eficient coruptia si conflictul de interese. Ciudat este ca domnul Voiculescu, unul dintre groparii Legii ANI, este primit cu caldura si intelegere la Strasbourg si la Bruxelles de liderul liberalilor europeni Graham Watson, pentru care controversa privind ANI pare sa nu existe. Oricum, e mai putin grava decat conflictul dintre PNL si Traian Basescu, in care s-a amestecat dincolo de limitele impuse de cutumele parlamentare. Daca asta ne consoleaza, nici duplicitatea, nici inconsecventa nu s-au nascut pe Dambovita. Ceea ce nu inseamna ca trebuie sa ne facem un titlu de glorie din cultivarea lor.

 in sfarsit, tot ce putem spune la sfarsit de an si inceput de viata noua este ca, daca viitorul  Legii ANI este in cel mai bun caz incert, lipsa de vointa politica pentru onorarea angajamentelor asumate in domeniul combaterii coruptiei este certa. Intram in Europa datori la capitolul integritate. Sa nu ne miram daca vom fi tratati ca atare.