De ce nu suntem europeni

Pe masura ce ne apropiem de data la care speram sa aderam la UE, incep sa iasa la iveala tot mai pregnant contradictiile dintre mentalitatea politica romaneasca si cea europeana. Saptamanile trecute am avut ocazia sa constatam ca, desi in unele domenii am reusit sa ne apropiem de standardele europene, in altele nu ne-am miscat aproape deloc.
Sa luam, de pilda, chestiunea minoritatilor etnice, readusa in prim-plan de liderul PD Emil Boc. Primarul Clujului (functia pare sa genereze un virus nationalist in mintea detinatorului) l-a acuzat pe senatorul UDMR Gyorgy Frunda ca nu este loial Romaniei pentru ca, intr-o emisiune televizata, a declarat ca nu reprezinta Romania la Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei. Pentru omul de pe strada o astfel de asertiune, mai ales scoasa din context, poate suna ca o blasfemie. Pentru un om politic cu experienta insa ea nu ar trebui sa fie deloc surprinzatoare. Este greu de crezut ca domnul Boc nu stie ca atat APCE, cat si Parlamentul European sunt structurate pe familii politice care transcend frontierele nationale si ca, asa cum spunea Gyorgy Frunda in emisiunea cu pricina, la aceste foruri europene Romania este reprezentata de guvernul sau, si nu de parlamentari. Crearea partidelor europene este de altfel un pas pe calea adancirii integrarii si are drept obiectiv constituirea unui comunitati politice europene, in care, spera adeptii proiectului european, vor fi integrate treptat comunitatile nationale. Sa stii aceste lucruri si sa nu le spui este o dovada de lipsa de onestitate politica fata de electoratul roman, iar sa intri in UE respingand valorile si principiile pe care se bazeaza institutiile europene reprezinta o lipsa de onestitate fata de partenerii europeni.
Marul discordiei nu era insa declaratia lui Gyorgy Frunda, extrem de indrazneata din perspectiva mentalitatii predominante in randurile electoratului, ci propunerile sale referitoare la reglementarea raporturilor dintre stat si minoritati. In esenta, aceste propuneri, care au fost adoptate aproape integral in recomandarea APCE, resping definirea statelor pe criterii etnice si cer respectarea autonomiei culturale si decizionale a comunitatilor, inclusiv a celor etnice. Ceea ce inseamna ca, din perspectiva APCE, Romania nu ar mai trebui sa se defineasca drept stat national, iar parlamentul ar trebui sa adopte legea statutului minoritatilor. UDMR cere de fapt de ani de zile acest lucru, argumentand ca Romania nu este doar statul etnicilor romani, ci si al celorlalte etnii care locuiesc pe teritoriul ei si-i impartasesc valorile fundamentale. Fie ca ne place, fie ca nu, aceasta este abordarea predominanta in cadrul institutiilor europene. Mai mult, aceasta este si filozofia PPE, partid la care aspira PD! Tot programul PPE este structurat pe ideea de libertate si responsabilitate individuala in cadrul comunitatii; pe principiul subsidiaritatii, care inseamna descentralizarea deciziei in chestiuni care privesc strict interesele comunitatilor; si pe cel al federalizarii Europei. Toata politica euroregiunilor are drept scop spiritualizarea frontierelor si refacerea comunitatilor etnice si culturale la nivel european, fara tensiuni si conflicte. Sa nu fi citit domnul Boc programul politic al PPE, adoptat la Atena inca din 1992? Greu de crezut. Mai degraba putem crede ca nu l-a luat in serios, cum in general politicienii romani nu iau in serios cerintele europene si cred ca le pot fenta in stil balcanic.
Dar nu numai pentru ca resping perspectiva europeana asupra minoritatilor sunt politicienii romani in contratimp cu Europa, ci si pentru ca nu sunt capabili sa accepte rigorile statului de drept si, implicit, ale luptei impotriva coruptiei. Exemplul cel mai elocvent ne-a fost oferit joi 9 februarie, cand, printr-o combinatie de neglijenta si rea-vointa, Senatul a respins ordonanta care transforma PNA in DNA si ii dadea competenta sa cerceteze parlamentari. A fost un moment extrem de important, in care toate mastile au cazut: si de pe fetele jenate si uimite de consecintele propriei delasari ale parlamentarilor Aliantei, si de pe chipurile cu morga justitiara ale PSD-istilor, ca si de pe cele cu pretentii europene ale UDMR-istilor. Se pare ca, pentru Markó Béla si colegii sai, spiritul european exista doar atunci cand este vorba de minoritati, nu si cand este vorba de combaterea coruptiei. Este inacceptabil argumentul liderului UDMR, totodata vicepremier, ca ordonanta a cazut pentru ca ministrul Justitiei si procurorul sef al DNA nu au o relatie buna cu parlamentul. Ordonanta a cazut pentru ca nu a existat suficienta vointa politica la nivelul clasei politice pentru ca ea sa treaca si pentru ca sa ne aliniem la standardele europene. Pozitia PSD merita analizata in mod deosebit, pentru ca ea ilustreaza cel mai bine duplicitatea politicianului roman in fata Europei. Sfidand orice principiu de drept, PSD il incurajeaza pe Adrian Nastase sa nu accepte perchezitionarea locuintelor sale de catre DNA, adica sa sfideze institutiile statului si rigorile legii. Parafrazandu-l pe Caragiale, putem spune ca PSD uraste coruptia, dar ii iubeste pe corupti. Este acesta un partid socialist european? Ar fi interesanta parerea lui Pierre Moscovici, atat de zelos in sustinerea lui Adrian Nastase la presedintia Camerei Deputatilor.
In concluzie, nu suntem europeni pentru ca majoritatea celor care ne conduc fie ignora, fie resping valorile europene. Trist, dar adevarat - si aproape imposibil de rezolvat in acest moment.