De același autor
Joi, 4 septembrie, membrii sectiei de procurori a CSM au respins propunerea ministrului Justitiei privind numirea Monicai Serbanescu in functia de pocuror-sef al Directiei Nationale Anticoruptie (DNA).
Cinstit vorbind, putini se asteptau ca procurorul general Laura Codruta Kövesi sa-l umileasca pe ministrul Justitiei, Catalin Predoiu, determinand respingerea candidatei acestuia la functia de procuror-sef al DNA. Cu o luna in urma, doamna Kövesi declarase ca institutia nu trebuie sa depinda de o persoana - ceea ce insemna de fapt ca nu va milita pentru mentinerea lui Daniel Morar. Probabil ca, la vremea aceea, inca mai astepta ca ministrul s-o consulte in privinta succesorului, care urma de altfel sa-i fie subordonat direct. Se poate asadar ca orgoliul sa fi contat in severitatea - corecta de altfel - cu care Laura Codruta Kövesi a examinat-o pe candidata Serbanescu la CSM, cum este posibil sa fi perceput ca pe o insulta propunerea unui procuror pe care ea insasi l-a dat afara in 2006.
Indiferent care au fost elementele hotaratoare, prestatia procurorului general la CSM a fost binevenita, pentru ca a marcat o bresa in consensul pe cale sa se constituie in privinta unei restauratii in justitie. Lipsurile candidatei Monica Serbanescu erau reale: nu a realizat in viata ei un rechizitoriu si, cand a fost numita pe un post ceva mai solicitant decat caratul servietelor sefilor si ordonarea dosarelor, s-a plans ca are probleme de sanatate. Prestatia ei a fost atat de slaba incat sectia de procurori a CSM nu si-a putut permite s-o valideze. A contat poate si precaritatea proiectului de management, care, dupa unele surse, ar fi continut 5 pagini de citate din legi si 8 pagini de generalitati. Exista in sfarsit o limita dincolo de care nici macar magistratii condusi de Lidia Barbulescu nu pot trece.
Vom consemna asadar o bila alba pentru procurorii din CSM, care au reusit sa respinga o candidata inadecvata exigentelor actuale intr-o tara membra a UE. Era prea mult totusi ca in 2008 sa numesti sef la DNA o mediocritate care si-a inceput cariera la PNA pe vremea lui Ioan Amarie, cel numit de Ion Iliescu pentru a compromite lupta anticoruptie, si a devenit apoi consiliera lui Ilie Botos si a lui Tudor Chiuariu. Apropiata Rodicai Stanoiu, indepartata de Adrian Nastase din functia de ministru al Justitiei dupa un ultimatum al Comisiei Europene, nu putea fi un candidat acceptabil pentru Bruxelles, ceea ce doamna Kövesi si o buna parte a procurorilor din CSM au inteles, mai ales dupa ce purtatorul de cuvant al CE, Mark Gray, a anuntat ca decizia in privinta conducerii DNA este un test pentru Romania, tara aflata inca sub monitorizarea UE la capitolele justitie si lupta impotriva coruptiei.
Mesajul a fost insa ignorat de ministrul Justitiei, Catalin Predoiu, marele perdant de fapt al acestei confruntari, dovedit fara putinta de tagada o penibila sluga politica prin selectarea (sau acceptarea) unei candidate nepotrivite cu exigentele postului si ale momentului. Desi initial facuse o impresie buna datorita pregatirii sale profesionale, prestatia domnului Predoiu nu s-a ridicat peste nivelul lui Tudor Chiuariu decat prin vocabular. Nu putem trece cu vederea faptul ca, desi la 12 august domnul Predoiu se plangea ca procedura de numire a sefului DNA presupune "arbitrariul" ministrului Justitiei, el insusi a refuzat sa elaboreze o procedura mai riguroasa, cu o grila de selectie adecvata postului, si a profitat exact de acest "arbitrariu" pentru a impune o candidata penibila. In 2005, Monica Macovei, desi sub presiunea timpului, a procedat la un interviu de selectie, la care i-a invitat sa se inscrie pe toti candidatii care corespundeau unui set de criterii. Nu este astfel intamplator ca Daniel Morar a obtinut avizul CSM, desi majoritatea membrilor acestuia din urma ii erau (si inca ii mai sunt) ostili Monicai Macovei.
Ceea ce a fost inacceptabil pentru procurori, care au refuzat regresul (simbolic) de la Monica Macovei la Monica Serbanescu, se dovedeste insa un obiectiv politic major pentru politicienii PNL, PSD, PC si, partial, PRM si UDMR. Sub bagheta magica a "liberalei" Norica Nicolai, Comisia juridica a Senatului a purces la incalcarea benchmark-ului nr. 3 stabilit de CE, prin care Romaniei i se cere sa asigure "... mentinerea actualei proceduri de numire si revocare a procurorului general, a procurorului-sef al DNA si a celorlalte functii de conducere din Parchetul General." Ei bine, exact acest benchmark, subliniat grafic in raportul din iulie al CE, ar urma sa fie spulberat de amendamentul sustinut de tandemul Nicolai-Taracila, care prevede ca sefii directiilor din Parchetul General ar urma sa fie numiti in functii de conducere nu de presedinte, cum prevede legea in vigoare, ci de plenul CSM. Ceea ce a urmat dupa adoptarea acestui amendament ar fi de ras daca nu ar fi de plans: alesii natiei s-au inflamat in mod ridicol atunci cand purtatorul de cuvant al CE, Mark Gray, le-a amintit imediat senatorilor ca amendamentul "incalca cerintele Uniunii Europene". Nicolae Vacaroiu a amenintat cu o scrisoare "dura", doamna Nicolai a sugerat ca Mark Gray ar vorbi pe cont propriu, iar Sergiu Andon a declarat, memorabil, ca "acest purtator de cuvant devine tot mai obraznic". Tafna liberalo-pesedisto-pecista s-a dovedit o operatiune de manipulare a opiniei publice cand domnul Gray a precizat ulterior ca nu vorbeste decat in numele Comisiei. Ea nu va scapa insa atentiei Bruxellesului care-si va vedea confirmate dubiile, exprimate in acelasi raport din iulie, privind vointa politica a parlamentarilor romani de a reforma justitia si a combate coruptia.
Ceea ce surprinde in acest episod nu este atat tenacitatea parlamentarilor de a desfiinta tot ce a realizat Monica Macovei in domeniile monitorizate, de a-l exila pe Daniel Morar si de a-l face complet irelevant pe Traian Basescu, cat incompetenta promotorilor acestui demers, care este nu numai contrar recomandarilor europene, ci si Constitutiei. Potrivit legii noastre fundamentale, CSM propune magistrati in functii de conducere, dar nu-i numeste. Caracterul anticonstitutional al amendamentului a fost de altfel si motivul declarat pentru care senatorul UDMR Peter Eckstein Kóvacs a votat impotriva sa, probabil in ciuda ordinelor primite de la partid.
Esecul lui Catalin Predoiu si ineptia dovedita a votului senatorial vor duce logic la intrebarea: ce sanse de succes pot avea toate aceste demersuri de-a dreptul grotesti? Tot in mod logic putem raspunde: niciuna. Traian Basescu nu o va numi pe Monica Serbanescu in locul lui Daniel Morar, iar mandatul acestuia are toate sansele sa fie prelungit cu inca 90 de zile dupa 12 noiembrie (cand expira actuala prelungire), adica dupa alegerile parlamentare. Chiar daca va fi votata de Senat, noua lege privind numirea magistratilor va fi aproape sigur contestata de PD-L la Curtea Constitutionala, care o va bloca sau, in cel mai rau caz, o va intarzia; iar presedintele Basescu poate sa o retrimita la parlament inainte de a o promulga. Toate aceste demersuri si manevre iau timp, asa ca nici legea nu va putea fi adoptata, probabil, inainte de alegeri.
Vom astepta asadar alegerile intr-un provizorat penibil, sperand ca alegatorii vor rezona la tema coruptiei si a justitiei si ca electoratul urban nu va prefera sa plece in weekend in ziua alegerilor. Este riscant insa sa-ti pariezi ultimul leu pe setea de justitie a electoratului din Romania.