Democratia si vechile reflexe

Asa cum ziua de 1 mai 2004 a scos în evidenta starea de inapoiere a Romaniei fata de celelalte state iesite din comunism care au reusit sa fie primite in Uniunea Europeana, saptamana libertatii de exprimare care s-a incheiat pe 2 mai a ilustrat obstacolele serioase intampinate de ziaristii care refuza compromisul cu puterea. Acest lucru nu s-a intamplat ca urmare a eforturilor, laudabile de altfel, ale organizatorilor, ci datorita faptului ca exact in aceasta saptamana au fost date publicitatii doua rapoarte ale fundatiei Freedom House si un raport al organizatiei Reporters Sans Frontières, din care rezulta, printre altele, ca presa romaneasca nu este decat partial libera, fiind adesea sufocata de presiunile puterii. Reactia puterii la aceste documente a confirmat atat aceasta constatare, cat si cea privind dificultatile democratiei romanesti.

Intitulat Intre vechile reflexe si progresele democratice, raportul RSF califica situatia presei din Romania drept "extrem de ingrijoratoare", mai ales in judete, unde patronii de presa sunt de regula oamenii puterii. La o concluzie asemanatoare ajungea nu demult si Freedom House, care a realizat un raport extrem de serios asupra presei locale. Dintre exemplele citate merita amintit cazul unui redactor sef din Brasov care a refuzat sa concedieze o ziarista incomoda la insistentele prefectului. A fost el insusi concediat dupa ce prefectul a cumparat ziarul.

Desigur, rapoartele amintite nu ne spun nimic nou. Ele au doar rolul de a mai pune un bemol declaratiilor uneori prea optimiste ale lui Günther Verheugen, de pilda. De aici, din interiorul gropii cu lei, am putea sa povestim si alte horror stories. Sa luam de pilda atacul josnic publicat de ziarul timisorean Prima ora la adresa distinsului profesor si eseist Mircea Mihaies. Chiar daca amenintarea cu moartea poate fi citita ca o metafora, ea ramane o incercare de intimidare, cu atat mai grava cu este vorba de o publicatie ai carei actionari sunt lideri locali ai PSD si fostul sef al vamilor, aceeasi publicatie in care a fost atacat si amenintat Ino Ardelean.

Situatia din judetul Vrancea ramane si ea strigatoare la cer: presa independenta este sabotata prin reteaua de distributie si prin institutiile care refuza sa discute cu reporterii neinregimentati, iar atitudinea presedintelui Consiliului Judetean, PSD-istul Marian Oprisan, fata de presa independenta este deja un etalon al mojiciei si lipsei de scrupule. Cine nu ne crede ar fi trebuit sa urmareasca editia de duminica a emisiunii Cutia neagra, realizata la Antena 1 de Dana Deac, despre strategiile de racolare a primarilor opozitiei de catre liderul PSD-istilor vranceni. Aroganta cu care a fost tratata in vazul tuturor reportera Monica Tanase a culminat cu amenintarea ca va fi data in judecata daca reportajul ii va fi defavorabil. Dupa inregistrare, Marian Oprisan, alertat de la "centru" ca avea sa apara pe ecrane intr-o lumina nu tocmai favorabila, le-a telefonat atat Monicai Tanase, cat si Danei Deac, incercand sa le intimideze. Am descris pe larg acest caz nu pentru ca as avea o obsesie cu Marian Oprisan, ci pentru ca el este emblematic pentru modul in care actioneaza baronii locali. Mischie si Vanghelie, printre altii, procedeaza la fel. Amenintarea ziaristilor cu justitia a devenit o practica extrem de comuna, mai ales la nivel local. Raportul Freedom House despre libertatea presei in lume surprinde aceasta stare de fapt, mentionand cele peste patru sute de procese penale intentate ziaristilor de prefecti si lideri locali ai PSD. Situatia presei din Romania este definita ca "partial libera".

Excesele din plan local se petrec fara indoiala cu voie de la Bucuresti. Chiar daca sunt mai putine procese intentate ziaristilor de la cotidiane sau televiziuni nationale, semnalele care incurajeaza ostilitatea fata de presa vin chiar de la seful statului. Saptamana trecuta, Presedintia a emis doua comunicate in cel mai pur spirit stalinist, pentru a o "infiera" pe Alina Mungiu-Pippidi. Presedinta SAR se facea vinovata de a fi colaborat cu Freedom House la redactarea raportului privind progresele realizate de Romania pe calea democratizarii in ultimii 14 ani. Nu numai presedinta SAR, ci si ziaristii au fost blamati de oamenii presedintelui pentru ca deviaza de la linia partidului. Cand presedintele gandeste in astfel de termeni si se preteaza la astfel de atacuri la adresa analistilor si a presei, nu poti cere prea mult unui Oprisan sau Mischie.

Ce se poate face asadar impotriva presiunilor puterii? Raportul RSF mentiona si faptul ca anumiti ziaristi cedeaza usor sau pot fi "cumparati" cu bani sau cu unele facilitati, ca de pilda un apartament prin ANL. Asa si este, dar se cuvine sa largim perspectiva: presa nu poate fi mai buna si mai avansata decat societatea pe care o reprezinta si decat sistemul politic in interiorul caruia functioneaza. Ea este usor de intimidat cand institutiile statului nu-si fac datoria: nici politia, nici justitia nu se sesizeaza cand sunt relatate abuzurile puterii. Raportul Curtii de Conturi asupra neregularitatilor semnalate la Primaria Sectorului 5 a ramas fara efect. Despre coruptia din Gorj presa scrie de ani de zile, dar PNA s-a sesizat abia cand a fost in interesul conducerii PSD sa-l puna la punct pe Nicolae Mischie. O presa cu adevarat independenta nu poate exista decat intr-un sistem politic democratic si mai ales intr-un stat de drept. Nu intamplator stam prost la ambele capitole. Fara o justitie independenta si eficienta ziaristii striga in desert si au mainile legate. Si totusi striga.