Dialogul surzilor

“Caline, ai uitat ce-am stabilit la sedinta CSAT? Ai probleme de memorie? Facem publica stenograma si ne linistim.” Niciodata nu a mai fost admonestat in asemenea termeni un prim-ministru de catre presedintele tarii in vazul camerelor de televiziune si in prezenta liderilor politici ai momentului. Momentul istoric s-a petrecut luni, 6 martie, la Cotroceni, inainte de inceperea consultarilor lui Traian Basescu cu sefii de partide pe tema legilor sigurantei nationale. Presedintele a decis sa joace tare, pentru a contracara campania de imagine montata de liberali impotriva sa pe tema celor sase proiecte de legi elaborate de serviciile secrete si trimise de presedinte comisiilor de aparare din parlament pentru a fi “umanizate”. Demersul presedintelui a fost neinspirat si prost gandit. Serviciile nu ar fi trebuit niciodata lasate sa elaboreze astfel de proiecte. Eventual, puteau fi consultate de un colectiv mai larg desemnat sa redacteze proiectele de lege. Cum nu poti pune lupul paznic la oi, tot asa nu poti cere serviciilor - mai ales celor din Romania - sa elaboreze legile prin care sa se instituie un control democratic asupra lor. Nu chestiunea legilor in sine dorim insa sa o discutam aici, ci substratul politic al dezbaterii pe care a declansat-o.

Partenerii politici ai presedintelui Basescu aveau doua posibilitati de a remedia deficienta demersului prezidential: sa discute cu el personal si sa caute impreuna o iesire onorabila din situatia creata, sau sa-l atace public, cu riscul de a rupe relatiile cu el. Liberalii au ales cea de-a doua cale. Mai mult, s-au facut tot timpul ca nu aud precizarile formulate in repetate randuri de Traian Basescu privind caracterul neadecvat al textelor elaborate de servicii. Campania lor pe aceasta tema s-a constituit intr-o declaratie de razboi la adresa presedintelui. Exasperat, Traian Basescu a trecut in ofensiva, atacandu-l pe primul ministru, caruia a tinut sa-i aminteasca de faptul ca in CSAT hotarasera impreuna sa nu avizeze proiectele de lege trimise de servicii. In conferinta de presa ce a urmat, atacul a fost intarit de o acuzatie de lipsa de fair-play. Traian Basescu a preluat, asadar, din nou initiativa si l-a fortat pe Calin Popescu Tariceanu sa intre in defensiva. Acesta nu a mai avut alta aparare decat sa repete criticile sale la adresa proiectelor in cauza. Un adevarat dialog al surzilor, care ilustreaza de fapt caracterul profund si iremediabil al rupturii dintre presedinte si liberali.

Ca sa nu mai existe nici o urma de indoiala cu privire la aceasta ruptura, Dinu Patriciu, personajul cel mai influent in PNL, incoltit de demersurile procurorilor, l-a atacat direct pe Traian Basescu, asemuit cu un cioban care uita ca vaca da lapte si o impusca pentru ca rumega. Exercitiul retoric al omului de afaceri a fost mult sub nivelul sau de inteligenta si de pregatire, in contrast evident cu pretentiile unui liberal care se vrea respectabil. Spectacolul oferit avea un iz de disperare: Dinu Patriciu monologa pe o tema veche, fara ca sa primeasca vreo replica. “Adrisantul”, desi bine cunoscut, a decis de aceasta data sa nu raspunda la provocari.

Intre dialogul surzilor dintre liberali si presedinte si monologul trist al lui Dinu Patriciu exista clar o legatura: majoritatea parlamentarilor PNL il ataca pe Traian Basescu pentru ca-l cred responsabil de anchetarea lui Patriciu, desi cercetarile Parchetului incepusera deja din 2003. Pe de alta parte, lui Dinu Patriciu ii convine de minune sa pozeze in victima a unei persecutii politice, chiar daca nu poate explica in mod convingator care ar fi motivele acesteia. In concluzie, atata vreme cat vor dura anchetarea si procesul lui Dinu Patriciu, atacurile PNL la adresa presedintelui vor continua. In mod paradoxal, in ciuda discursului masurat al premierului, PNL a ajuns in postura pe care o adoptase PSD in 2004 - de ostilitate totala si agresiva la adresa lui Traian Basescu.

Ca nervii sunt intinsi la maximum in tabara Aliantei s-a vazut si joi, in parlament, cand senatorul PD Ovidiu Marinescu l-a imbrancit pe liberalul Bogdan Olteanu, pe motivul ca acesta din urma l-ar fi insultat intr-o discutie cu un tert. In ciuda scuzelor prezentate de irascibilul senator, care nu a excelat niciodata prin calitatea manierelor sale, si a atitudinii ponderate a “victimei”, incidentul a fost exploatat mediatic de unii liberali, care au tinut chiar sa sugereze ca acest gen de comportament ar fi dictat de la Cotroceni.

In sfarsit, in interviul publicat duminica de agentia ROMPRES, primul ministru a incercat sa refaca echilibrul politic, chemand la respectarea protocolului Aliantei, respect reciproc, solidaritate si corectitudine. Domnul Tariceanu spera astfel sa recupereze capitalul de imagine pierdut luni la Cotroceni si sa se situeze pe pozitii morale ireprosabile. Termenii in care a descris insa relatia sa cu presedintele Basescu sugereaza o adevarata glaciatiune politica: relatia este institutionala si se bazeaza pe prevederile constitutionale. Adio Alianta! Daca doi parteneri politici, care au luptat cot la cot in campania electorala impotriva adversarului comun, ajung sa faca apel la legile tarii pentru a putea comunica, inseamna ca nu au dialog, iar in lipsa dialogului Alianta este o forma golita de continut. Aceasta este de altfel si starea de fapt, ale carei consecinte nu le putem anticipa. Asteptam urmatoarea reuniune de la Cotroceni pentru eventuale sugestii.