Dilemele PSD

 Dintre partidele politice romanesti lovite in plex de rezultatele referendumului, nici unul nu a ramas cu mai multe dileme existentiale decat PSD. Intrebarea "ce-i de facut?" atunci cand electoratul raspunde cu un "nu" masiv unei campanii in care liderii partidului i-au cerut sa spuna "da" se pune acum deosebit de acut. Raspunsurile date de personalitatile partidului au fost multiple, dar se incadreaza in linii mari in doua tendinte, generate de cele doua mari grupari din partid: grupul de la Cluj si conducerea de la Bucuresti, cu triumviratul Geoana-Iliescu-Hrebenciuc. Ambele grupari inteleg ca, dupa esecul campaniei pentru demiterea lui Traian Basescu, trebuie redresata situatia partidului nu numai in ochii alegatorilor, care i-au vazut pentru prima oara pe social-democrati invinsi la un asemenea scor, dar mai ales in randurile propriilor cadre, care risca sa se demoralizeze si sa se refugieze la partidele care au mai multe sanse de succes, subrezind astfel "baza" partidului.  "Ganditi-va ce fericit e un primar PSD care militeaza pentru o cauza de 25% in comunitatea sa" - avertiza vicepresedintele PSD Vasile Dancu, in Cotidianul din 24 mai. In acelasi registru, imediat a doua zi dupa referendum, alt vicepresedinte, de data aceasta din sudul tarii, Liviu Dragnea, se plangea ca militantii partidului nu au inteles de ce sustine PSD un guvern liberal, dupa ce in campania electorala au combatut programul politic liberal. Dilemele identitare sunt simptome ale unei crize, iar conducerea PSD a inteles ca trebuie sa ofere rapid o compensatie cadrelor din judete. Problema nerezolvata este insa care sa fie aceasta compensatie: opozitia agresiva, finalizata cu o motiune de cenzura si inlocuirea premierului liberal cu unul social-democrat sau sustinerea in continuare a actualului guvern, in baza unui protocol. Doua solutii posibile, cu acelasi handicap major: necesitatea formarii unei aliante benefice cu alt partid. Calculele si analizele ultimei saptamani au demonstrat ca o astfel de alianta este imposibil de incheiat in actuala situatie politica si in actuala configuratie a parlamentului. Oricum ar face socotelile domnul Hrebenciuc, pentru a obtine cele 235 de voturi necesare validarii unui nou guvern, PSD ar fi nevoit sa se alieze cu liberalii sau cu PD-istii. PD a declarat insa clar ca nu va intra in nici o alianta de guvernare inainte de alegeri, chiar daca nu neaga ca are relatii bune cu grupul de la Cluj. Alianta cu liberalii este posibila, dar extrem de riscanta. Domnul Dancu avertizeaza chiar ca  "asocierea la guvernare cu PNL, partid de dreapta si aflat la guvernare, ne poate duce la disolutie". In plus, sondajele arata ca PNL este si el in scadere de popularitate, ceea ce inseamna ca, in perspectiva viitoarelor alegeri, colaborarea cu liberalii nu poate garanta succesul. Pe de alta parte, PSD, cel mai numeros partid din parlament, nu-si poate permite sa guverneze sub conducerea unui liberal fara sa-si piarda din prestigiu. Ultimul lucru pe care-l vor dori militantii din judete va fi sa primeasca ordine de la "dusmanul de clasa". Astfel incat, dupa ce admite teoretic ca PSD ar putea guverna cu PNL in cazul in care acesta din urma ar renunta, sa zicem, la 17 principii liberale in favoarea social-democratilor, Ioan Rus conchide, in Evenimentul zilei din 27 mai, ca "mai devreme sau mai tarziu, guvernul Tariceanu o sa cada ". In viziunea grupului de la Cluj exprimata de Vasile Dancu, inlocuitorul sau ar fi un guvern de uniune nationala, la care sa participe toate partidele, cu un premier politic, "dar nu politruc" si care sa guverneze pana la alegeri in baza unor programe de interes national. Ideea este generoasa si ingenioasa, dar genereaza la randul ei probleme, daca ne gandim doar la distributia ministerelor: cine va prelua Internele, vitale pentru organizarea alegerilor? Dar Justitia? Si, mai ales, cine ar putea fi acel premier agreat atat de Traian Basescu, cat si de adversarii sai politici?

Conducerea PSD a fost mai putin vizibila in saptamana post-referendum, lasandu-i pe domnii Rus si Dancu sa se manifeste plenar in mass-media. Se stie insa ca sustine continuarea actualului aranjament politic, care-i creeaza mai putine probleme si, eventual, i-ar putea da timp sa se redreseze in ochii electoratului pana la alegeri. Un guvern de uniune nationala i-ar putea subrezi pozitia de kingmaker si ar fi mai usor de manevrat de catre adversarul politic suprem, Traian Basescu.

Nu este greu insa sa vedem in actuala disputa pentru identitatea ideologica a PSD o fatada eleganta, care ascunde de fapt o lupta acerba pentru dominatia asupra partidului. Cum PSD este alcatuit din mai multe factiuni, cel care le manipuleaza mai bine iese invingator. Ioan Rus si Vasile Dancu nu au avut pana acum nici o sustinere in filialele moldovene, de pilda, si nu pot conta pe toate filialele din sud. E drept insa ca, pana acum, PSD nu a mai primit un asemenea vot negativ din partea electoratului.

Ceea ce se discuta mai putin, aproape deloc, in aceste zile, este reforma interna profunda a partidului, cea care ar trebui sa-l transforme intr-un partid de stanga modern, de genul New Labour, capabil sa castige alegerile. Aceasta este de fapt dilema existentiala a partidului, nu rezolvarea imposibila a unei probleme de aritmetica parlamentara. Cum politicienii din toate partidele detesta dilemele existentiale, probabil ca si dilema PSD va ramane nerezolvata inca multa vreme, cu riscul major ca ea sa fie transata iremediabil de electorat.