DNA și pânza Penelopei

Nu știu cum se face că, o dată la câțiva ani, din­tr-un motiv sau altul, anchetele DNA și DIICOT sunt blocate sau îngreunate prin di­fe­rite proceduri. Ca pânza Penelopei, ceea ce se țese ziua se deșiră noaptea și totul trebuie luat de la capăt. S-a întâmplat în 2006-2007, printr-o ordonanță a gu­ver­nu­lui Tăriceanu, și în 2013-2014, când noul Cod de Procedură Penală a fost modificat, după ce textul său fusese agreat de Comisia Europeană. Se în­tâmplă și acum, ca urmare a deciziei adoptate pe 16 fe­brua­rie de Curtea Cons­ti­tu­țio­nală, prin care articolul 142, alin. (1) din Codul de Procedură Penală a fost declarat parțial ne­constituțional, deoarece prevedea că inter­cep­tările pot fi efectuate nu numai de „organul de cercetare penală sau de lucrători spe­cia­li­zați din cadrul poliției“, ci și „de alte organe specializate ale statului“, care nu sunt pre­ci­zate. Sintagma incriminată fusese introdusă pentru a permite efectuarea unor operațiuni de supraveghere tehnică și de către SRI, sin­gu­rul care deține mijloacele tehnice necesare realizării tuturor operațiunilor de acest tip. Pen­tru simplii cetățeni, care nu au cultură ju­ri­dică, probabil că oportunitatea deciziei CCR este mai greu de înțeles, căci nu era niciun secret că SRI efectua operațiuni de su­pra­ve­ghere la cererea DNA și DIICOT, iar opera­țiu­ni­le de supraveghere se execută doar cu man­dat emis de judecătorul de drepturi și libertăți în dosare privind infracțiuni grave: contra securității na­ționale, de corupție, de spă­lare a banilor, de trafic de dro­guri, arme și de persoane, la acte de terorism etc. Este însă limpede că decizia CCR, pe care nu o comentăm, va avea consecințe serioase asu­pra anchetelor și proceselor în curs. Ea dă deja satisfacție unui grup de infractori chi­nezi, iranieni și turci, judecați pentru spălare de bani și evaziune fiscală, care au ridicat ex­cepția de constituționalitate. Potrivit anche­ta­torilor, gruparea în cauză, condamnată în pri­mă instanță de Tribunalul Bucureşti, spăla bani prin firme din marile complexe Dragonul Ro­şu, Niro sau Sir, reușind să trimită în Turcia cinci milioane de euro în perioada 2005-2006.

Ce se va întâmpla acum cu acest dosar, pen­tru care Curtea de Apel București a decis re­ju­decarea, cu altele similare instrumentate de DIICOT sau cele de corupție instrumentate de DNA? Deși Mona Pivniceru, judecător CCR, ne asigură, potrivit presei, că decizia Curţii nu acționează retroactiv, alți juriști contactați de presă susțin că probele obținute cu sprijinul lo­gistic al SRI vor fi contestate în instanță, în numele Convenţiei Europene a Drepturilor Omu­lui, pentru încălcarea dreptului la viaţă pri­vată.

Decizia CCR a redeschis și disputa legată de „bi­nomul SRI-DNA“, care are adesea în sub­text demonizarea DNA ca braț al serviciilor, asociate subliminal cu ceea ce era Securitatea altădată. Procurorul șef al DNA, Laura Codruța Kövesi, a explicat că SRI nu instrumentează dosarul, ci execută doar operațiuni tehnice, și că doar 5% dintre dosare au la bază o sesi­zare a serviciilor, care oricum sunt obligate prin lege să aducă la cunoștința organelor de anchetă orice informație privind pericolele la adresa siguranței naționale. Pe de altă parte, SRI a reușit să irite CCR în 2015, când fostul său director, George Maior, a făcut, din mo­tive ce ar merita investigate, declarații ame­nințătoare la adresa judecătorilor CCR, după ce aceștia declaraseră neconstituțională Le­gea securității cibernetice. Nici generalul SRI Dumitru Dumbravă nu a fost prea inspirat când a anunțat că SRI se implică până la ca­păt în soluționarea cauzelor de corupție, deși nu are astfel de atribuții. Fără a fi partizani, tre­buie să clarificăm totuși chestiunea: sunt serviciile de informații, în speță SRI, reformate și adecvate unei democrații sau nu? Dacă nu sunt, să le reformăm. Dacă au devenit prea influente în administrație și economie, să li­mi­tăm această expansiune. Deocamdată însă, cons­tatăm că ele sunt criticate doar în legă­tură cu implicarea lor în dosarele de corupție. Pe de altă parte, politicienii care se plâng de rolul serviciilor în anchete ar trebui să voteze un buget sporit pentru DNA, astfel încât aceas­ta să dispună de toate resursele nece­sare supravegherii tehnice și să nu mai fie nevoită să recurgă la SRI. A cerut-o chiar doam­na Kövesi încă de anul trecut. Vedeți în­să vreun politician dispus să mărească bu­getul DNA? Anul trecut, fostul procuror ge­neral îl redusese drastic. Ipocrizia politicienilor nu cunoaște margini și maschează prost do­rința lor fierbinte de a bloca de fapt anchetele anticorupție.

Totuși, anchetele nu vor putea fi blocate și guvernul, presat de UE și NATO, va trebui să găsească o soluție. Ministrul Justiției, Raluca Prună, a anunțat deja că ministerul și par­che­tele doresc să finalizeze un act normativ încă înainte de publicarea motivării deciziei CCR, astfel încât să fie evitate sincopele cu efecte grave pentru dosarele aflate în derulare. Tot­odată, doamna Prună a declarat că are în ve­dere reînvestirea Laurei Codruţa Kövesi la con­ducerea DNA, declarație ce dă un semnal în­curajator în privința continuității campaniei anticorupție. Știm noi însă ce alte obstacole vor fi inventate de politicieni pentru a le crea dificultăți procurorilor sau ce alte decizii ale CCR vor pune în mișcare legea consecințelor neintenționate (the law of unintended con­se­quences) și vor compromite, definitiv sau temporar, anchetele DNA și DIICOT? Nu numai că nu știm, dar avem destule temeiuri să ne temem că pânza Penelopei poate fi deșirată din nou