De același autor
Fostul premier Adrian Nastase a fost trimis in judecata de procurorii DNA pentru luare de mita, santaj si utilizarea functiei pentru a obtine foloase necuvenite.
Rar a fost ilustrata mai bine lupta dintre David si Goliath decat saptamana trecuta, cand aparent invincibilul si infinit agresivul Adrian Nastase a fost doborat de procurorul sef al DNA, Daniel Morar, mult mai putin mediatizat si sustinut, mult mai frecvent atacat de oameni ai puterii de ieri si de azi. Prastia cu care David de la DNA l-a invins pe Goliath din PSD a fost rechizitoriul Dosarului Zambaccian, facut public saptamana trecuta.
Rechizitoriul este primul document de substanta care a dat masura angajamentului procurorilor condusi de domnul Morar fata de lupta anticoruptie. Multa vreme s-a speculat in presa si pe culoare ca acest rechizitoriu nu va fi intocmit, ca Adrian Nastase s-ar fi inteles in secret cu Traian Basescu, ca fostul premier nu va fi niciodata deferit justitiei, ca a fost prea destept pentru a fi prins etc. Spectacolul rusinos oferit de parlamentari atunci cand au respins cererea de perchezitie a procurorilor in apartamentul din Zambaccian a alimentat neincrederea in capacitatea procurorilor de a finaliza dosarul. Era important, se pare, ca anchetele anticoruptie sa fie descurajate prin toate mijloacele. Iata insa ca mitul invincibilitatii lui Nastase, cultivat cu grija de-a lungul anilor, a fost spulberat de cele 650 de pagini de probe adunate de echipa DNA. Cu toata obstructia alesilor natiunii si a familiei Nastase, procurorii DNA au demonstrat ca, daca vrei cu adevarat sa strangi probe intr-un dosar de coruptie, poti sa si reusesti.
Lectura rechizitoriului este fascinanta si deschide larg portile asupra unui univers pe care romanii l-au banuit doar in spatele luxului si arogantei sotilor Nastase. Ni se infatiseaza un fel de familie domnitoare care cheltuia la cumparaturi in China zeci de mii de dolari, scosi din tara prin cele mai nastrusnice metode, invatate probabil din filmele cu mafioti. Pornind de la marturiile consemnate in rechizitoriu, putem s-o vizualizam pe sotia premierului social-democrat desfacand o mapa neagra in care se afla un top de hartie A4 si dand apoi la o parte primele file pentru a scoate fisicurile de dolari din interiorul unui decupaj facut in interiorul topului. Intrebarea simpla la care va trebui sa raspunda familia Nastase este de ce avea nevoie de asemenea metode de transfer al valutei daca banii fusesera obtinuti cinstit? Cine umbla cu zeci de mii de dolari cash in ziua de astazi?
Tot din rechizitoriu aflam despre facturile familiei Nastase achitate de firma Vertcon, precum si de incercarile fostului premier si presedinte al Camerei Deputatilor de a-i intimida pe martori. Consulul din Shanghai, de pilda, a fost santajat cu divulgarea calitatii sale de ofiter de informatii, calitate care nu pare sa-i fi deranjat pe sotii Nastase in timpul expeditiilor comerciale in China. Exista, spre deliciul celor care au reusit sa obtina rechizitoriul, si transcrierea unor convorbiri in care Adrian Nastase incearca sa determine schimbarea unor depozitii.
Din probatoriul adunat de procurorii DNA se contureaza un tablou sumbru si sugestiv al modului in care s-au constituit marile averi ale oamenilor politici, cel putin pana in 2004. Desi Adrian Nastase este, dupa toate aparentele, un caz extrem, nu credem ca este singurul care ar merita o investigatie atenta. Intelegem foarte bine nu numai de ce s-a cramponat de putere fostul demnitar, ci si de ce legea Agentiei Nationale de Integritate nu are nici o sansa sa fie adoptata de actuala clasa politica. Daca ANI ar fi existat, inspectorii sai ar fi sesizat probabil nepotrivirile dintre luxul afisat de familia Nastase si sursele declarate ale imensei averi acumulate de aceasta.
Este limpede ca investigatia efectuata de echipa lui Daniel Morar ar fi putut fi efectuata, din punct de vedere profesional, si de echipa de procurori condusa de fostul sef al PNA, Ioan Amarie. Probele si martorii existau si atunci. Ce dovada ne mai trebuie pentru a demonstra ca justitia a fost controlata politic in timpul guvernarii PSD si ca adevaratele anchete anticoruptie au inceput abia dupa alegerile din 2004? Frumos ne-ar fi stat cu un cuplu prezidential care scotea dolarii de cumparaturi din decupaje facute in topuri de hartie ascunse in mape negre!
Rechizitoriul sotilor Nastase ar trebui sa se transforme, in mod logic, intr-un rechizitoriu al partidului care ne-a condus cu mana de fier timp de patru ani si era cat pe ce sa ne conduca si acum daca alegerile prezidentiale nu ar fi fost castigate la limita de Traian Basescu. Partidul insa, aflat intr-o opozitie agitata, reactioneaza schizofrenic: pe de o parte, Mircea Geoana si sustinatorii sai se bucura in ascuns ca DNA ii ajuta sa scape de Adrian Nastase; pe de alta parte, in public, PSD nu indrazneste sa se foloseasca de Dosarul Zambaccian pentru a se reforma si a se desparti de un trecut si o reputatie rusinoase. Sa fie oare pentru ca mai multi membri de vaza ai conducerii sale la nivel central si local ar putea avea probleme similare? Nu cumva modelul Nastase era aplicat in practica de toata lumea, in functie de potentialul financiar al fiecaruia? Poate ca si Adrian Nastase are dreptatea lui cand se plange ca partidul, pe care l-a lasat sa se imbogateasca pe toate caile si pe care l-a ferit de rigorile justitiei, nu-l sustine astazi decat de forma si cu jumatate de gura.
Cu o cota de popularitate ajunsa la numai 20%, PSD nu-si gaseste drumul intr-o Romanie care a prins gustul pentru adevar si pentru pedepsirea "pestilor mari". Ramane de vazut daca judecatorii se vor ridica si ei la inaltimea procurorilor DNA.
