De același autor
Scrie presa, pe surse, că fostul director al SRI, Eduard Hellvig, s-ar pregăti să deschidă lista PNL pentru alegerile europarlamentare din 6 iunie 2024. Tot pe surse s-a scris că PNL l-ar lua în calcul și pe Emil Boc pentru deschiderea listei, în speranța că popularitatea sa ar asigura un rezultat bun la prima rundă de alegeri a super-anului electoral 2024, când mai au loc și alegeri locale, legislative și prezidențiale.
Se vor face desigur calcule minuțioase menite să asigure numărul maxim posibil de mandate pentru PNL într-un an complicat și în condițiile unei scăderi constante în sondaje a partidului, aliat la guvernare cu PSD. De fapt, ambele partide de guvernământ anticipează că vor obține mai puține mandate în PE decât în 2019, din cauza ascensiunii AUR. PNL speră la 7 mandate față de cele 10 obținute acum patru ani, iar PSD la 7 mandate față de 9. Din acest punct de vedere, Emil Boc, dacă ar dori și el, este o alegere mai potrivită, deși limbi străine nu prea știe, Eduard Hellvig nefiind în mod necesar o locomotivă electorală. În altă ordine de idei, tot pe surse aflăm că domnul Hellvig ar fi cerut mână liberă „să‑și facă echipa”, adică să decidă cine ar primi cele șapte locuri eligibile. Ar fi vorba de „oamenii președintelui”, ca Luminița Odobescu, Cătălin Predoiu, sau Ligia Deca, printre alții. Pentru locurile plătite gras de la Strasbourg se bat însă la sânge și alți liberali, ca Rareș Bogdan, de pildă.
Dincolo de ambițiile individuale, miza alegerilor europarlamentare în 2024 este majoră, pentru că, în funcție de rezultatul obținut aici se vor negocia locurile eligibile pe listele comune ale unei probabile alianțe PSD-PNL la locale și parlamentare, sau doar la parlamentare, cu o coordonare și sincronizare la locale. Iar în mod special pentru PNL este esențial să evite dezastrul pe care îl anunță trendul descrescător din sondaje.
Până la definitivarea listelor PNL, merită să zăbovim puțin asupra revenirii lui Eduard Hellvig în politică, anticipată de altfel din momentul demisiei sale din fruntea SRI, în luna iulie, căci era logic să ia distanță față de cei opt ani petrecuți în fruntea unui serviciu de informații, fapt care nu aduce niciodată popularitate în România, dacă dorea să revină în politică pe o poziție importantă. S-a vorbit chiar de o candidatură la președinție, deși în plan intern domnul Hellvig a fost întotdeauna un om de culise – consilier, secretar-general al PNL, organizator de campanie – nicidecum de scos la scenă deschisă. Deși are discurs și experiență, fiind bine pregătit intelectual, nu are carismă deloc. Este posibil însă ca fostul director al SRI să mizeze pe sprijinul și manevrele adevăratului său patron politic, care este același cu al lui Klaus Iohannis, și anume Dan Voiculescu. Puțini mai știu că primul mandat de deputat al lui Eduard Hellvig din 2004 a fost obținut pe un loc al PUR, partidul lui Voiculescu, în cadrul alianței PSD-PUR. De ce oare o fi șters Eduard Hellvig acest fapt de pe Wikipedia? Ca să evite asocierea cu un personaj nepopular, în vederea relansării sale în spațiul public? Totodată, nu este exclus ca el să spere la o ascensiune similară cu cea a lui Iohannis, candidatul GRIVCO, care nici el nu era carismatic sau bun vorbitor și totuși a câștigat două rânduri de alegeri prin manipularea competiției electorale. Se cuvine deci să urmărim evoluția domnului Hellvig în viitorul apropiat.
Dincolo de cariera fostului director al SRI, pregătirile pentru europarlamentare ne ajută să aflăm ce se mai întâmplă în interiorul partidelor într-o perioadă în care „ordinul pe unitate” este „batista pe țambal”, pentru ca manevrele și negocierile mai mult sau mai puțin dubioase să nu fie complicate de scrutinul presei. Astfel, de pildă, în septembrie aflam, neoficial, că PSD va păstra un loc eligibil pentru Gabriela Firea, ca premiu de consolare pentru scoaterea sa din cursa pentru Primăria Capitalei, și că este presat de Dan Voiculescu să-i includă pe liste pe Piedone jr. și pe inconturnabila militantă agramată Maria Grapini.
Chiar dacă ne oripilează aceste opțiuni, perspectiva unui rezultat superior al AUR la europarlamentare, 12-14 mandate conform sondajelor, este de fapt cel care ar trebui să ne dea fiori. Nu vom putea evita probabil ca România să arate Europei și fața sa brutal antieuropeană necosmetizată.
O speranță ca ponderea AUR să se reducă, fie și marginal, vine de la polul de dreapta, USR-PMP-Forța Dreptei, cu șanse de a obține 6-8 mandate. USR a anunțat deja că lista sa va fi deschisă de Elena Lasconi, secondată de Dan Barna și Vlad Voiculescu, restul locurilor fiind ocupate după consultarea membrilor. USR a fost criticată pentru că nu ar respecta democrația internă, deși PNL, PSD și AUR nici nu își pun problema unor alegeri interne pentru pozițiile eligibile pe listele pentru PE. Desemnarea primăriței din Câmpulung Muscel drept cap de listă este o decizie curajoasă, menită să sugereze că USR este altfel decât celelalte partide. Și este, dar poate că nu are destui oameni pentru a acoperi toate pozițiile eligibile în 2024. Va fi, de pildă, doamna Lasconi și candidat la prezidențiale, cum se sugerează? Și cui rămâne primăria, care a început atâtea proiecte în mandatul ei? Iată destule provocări pentru un partid care trebuie să se lupte și cu boicotul mediatic organizat de PSD și PNL, partide care se dau de ceasul morții că AUR crește în sondaje, dar atacă USR mai dur decât pe George Simion și pe Diana Șoșoacă.
În ansamblu, multe calcule și puțini oameni noi pentru europarlamentare. De teme și idei încă nu vorbim. Sigur este că lupta va fi dură și grea. Meciul se joacă, deși echipele nu au fost încă definitivate. Și să nu uităm că și noi jucăm, ca alegători, în competiția aceasta cu final necunoscut. //
