Doua fregate si un comision

Pe o scena politica obosita de luptele sterile pentru re­structurari imaginare si remanieri iluzorii a izbucnit, în sfarsit, un scandal de proportii si de substanta. El nu se da­toreaza anchetatorilor nostri, care cu greu mai fac fata dosarelor de mare coruptie pe care le-au mostenit, ci autoritatilor britanice. De un an si jumatate, acestea an­cheteaza afacerile firmei BAE, cea mai mare com­pa­nie de armament britanica. Din aproape în aproape, au ajuns si la tranzactia încheiata în 2003 cu guvernul ro­man, prin care ne erau vandute - cu mare pompa, daca ne amintim bine - doua fregate casate de marina bri­ta­nica.

Problema pentru Oficiul de Investigare a Fraudelor Grave (Serious Fraud Office) de la Londra este ca sta­tul britanic nu a încasat nici un profit de pe urma tran­zac­tiei în cauza. Fregatele Coventry si London, rebotezate as­tazi Regele Ferdinand si Regina Maria, au fost van­du­te ca fier vechi de Ministerul Apararii britanic firmei BAE contra sumei totale de 200.000 de lire sterline. Dupa ce au fost reparate si reabilitate de BAE, ele au fost vandute cu 116 milioane de lire, adica la un pret de aproa­pe 200 de ori mai mare decat cel de achizitie. In mod normal, ar fi trebuit sa existe un acord de împartire a profitului între BAE si guvernul britanic, dar el a lipsit cu desavarsire, asa ca tot profitul a intrat în conturile fir­mei BAE. Acest aspect trezeste astazi serioase sus­pi­ciuni la Londra. In ceea ce ne priveste, constatam doar ca, desi tranzactia fusese prezentata în Romania ca fiind încheiata între guvernele britanic si roman, ea era de fapt încheiata de guvernul Romaniei cu firma BAE.

Este adevarat, pe de alta parte, ca guvernul britanic a garantat împrumutul contractat de Romania la Deutsche Bank pentru achizitionarea fregatelor. Acest gest al autoritatilor de la Londra ridica însa mai multe sem­ne de întrebare, deoarece nu este firesc ca guvernul sa ofere garantii în folosul exclusiv al unei firme private, fara ca el însusi sa aiba vreun interes, cu alte cuvinte, fara ca si contribuabilul britanic sa castige de pe urma tran­zactiei în cauza. Toate aceste inadvertente si apa­ren­te scapari au trezit la Londra banuieli de coruptie, mai ales ca, înca din 2003, ziarul The Guardian dez­va­lui­se existenta unui fond de 60 de milioane de lire ster­line din care BAE finanta diferite cadouri costisitoare si fa­voruri pentru familia regala saudita. De la aceste dez­va­luiri a pornit, se pare, si ancheta biroului de investigare a fraudelor de la Londra.

Suspiciunile de coruptie, atat în cazul sauditilor cat si al romanilor, sunt puternice, dar deocamdata nedo­ve­di­te. Ceea ce am aflat din The Guardian este ca, pe lan­ga un comision legal si declarat de 1% platit de BAE re­prezentantului sau din Romania, Barry George, pentru în­cheierea tranzactiei, ar mai fi existat - spun unele surse din Ministerul Comertului si Industriei din Marea Bri­tanie - si un comision ilegal de 6%, care ar fi ajuns la peste 7 milioane de lire sterline. Se pare ca BAE a re­cu­nos­cut ca a platit acest din urma comision, dar a refuzat sa spuna cine l-a încasat. Oricum, banii au ajuns în ca­te­va paradisuri fiscale, iar traseul lor va fi greu de re­con­sti­tuit. Aici intervine de fapt si elementul romanesc al scan­da­lului.

Potrivit surselor citate de ziarul britanic, unul sau doi ofi­ciali romani ar fi beneficiat de o parte a comisionului ile­gal, adica a mitei, de 7 milioane de dolari. La Bu­cu­resti, DNA a fost solicitata acum doua saptamani, printr-o comisie rogatorie, sa investigheze acest caz. Deocam­da­ta, cercetarile sale s-au concentrat asupra firmei Axis Trade&Consulting SRL, detinuta de Barry George, agentul firmei BAE, si sotia sa de origine romana, Geor­gia­na. Presa a declansat propriile investigatii si a aflat ca firma în cauza a realizat un salt spectaculos al pro­fi­tu­lui în 2003 - de la 986 de milioane la 11 miliarde de lei. Despre George Barry s-a aflat ca facea afaceri în Ro­ma­nia pentru BAE si alte companii înca dinainte de 1989, fapt care ar trebui sa ne spuna multe. Stim bine ca pe vre­mea aceea nu oricine se ocupa în Romania de tran­zac­tii cu armament, ci numai companiile verificate de Se­cu­ritate. Mascate ca “produse” sau “echipamente spe­ciale”, echipamentele militare erau tranzactionate pe o filiera speciala care implica serviciile secrete straine si ro­manesti. Dupa 1989 aceste filiere nu au disparut. Pu­tem, asadar, presupune ca Barry George a continuat sa faca afaceri tot cu cei cu care lucrase înainte de Re­vo­lutie, retrasi în planul secund, deveniti abili intermediari ai unor afaceri sensibile si banoase, în care co­mi­sioa­ne­le nu se platesc, de regula, la vedere. Cum nu este vor­ba de amatori, cercetarile autoritatilor romanesti si bri­ta­ni­ce vor dura multa vreme si, poate, într-o zi, vor fi înche­ia­te din lipsa de probe. In cel mai rau caz, va fi sacrificat un acar Paun. Aceasta ipoteza de lucru nu diminueaza însa cu nimic semnificatia reactiilor politice înregistrate la Bucuresti cu prilejul izbucnirii scandalului fregatelor.

In primul rand, constatam ca toti ministrii si secretarii de stat ai guvernului Nastase, care a încheiat tranzactia, sunt loviti de amnezie. Nici unul nu recunoaste vreo le­ga­tu­ra cu contractul încheiat cu BAE. Ministrul de Finante Mihai Tanasescu sustine ca doar si-a aruncat un ochi la sfar­sit, ministrul Industriilor Dan Ioan Popescu nu a avut de a face decat cu partea de offset (adica achizitiile pe care britanicii se obligau sa le faca în Romania pentru a acoperi 80% din valoarea tranzactiei), iar Ioan Mircea Pascu nici macar nu a semnat contractul. Domnul Pascu sugereaza chiar ca “mita a fost pe langa contract” (nici macar nu o neaga!) si ca trebuie sa asteptam ca bri­ta­nicii sa-l nominalizeze pe politicianul roman care a în­ca­sat-o, adaugand malitios: “dar eu cred ca ei deja stiu despre cine este vorba”. Eu cred ca-l stie si dom­nul Pascu, si fostii sai colegi de guvern implicati în aceas­ta afacere. Sa asteptam raspunsul oficial, dar, pana la primirea lui, sa tragem linie si sa evaluam situa­tia.

Din toate elementele care se aduna pe zi ce trece în acest complicat dosar, cateva lucruri par destul de clare:

1. Achizitionarea celor doua fregate a fost o afacere proas­ta pentru Romania. The Guardian citeaza surse bri­tanice care spun ca ele au fost mult supraevaluate, iar con­traamiralul Victor Blidaru a afirmat ca sunt prea mari si ca, la vremea respectiva, s-ar fi putut cumpara doua fre­gate mai bune si mai ieftine din Olanda. In plus, din con­tractul de offset, care ar fi trebuit sa duca la achi­zi­tio­na­rea de echipamente militare si servicii din Romania, nu s-a realizat nici macar 5%! Este clar ca acest aspect nu a interesat de fapt pe nimeni.

2. Toate suspiciunile generate de cercetarile auto­ri­ta­ti­lor britanice readuc în atentie practicile guvernului Adrian Nastase, pe vremea caruia Romania a dobandit o reputatie nedorita de tara corupta. Se spune, fara sa se poata dovedi cu acte, ca nici un contract nu era sem­nat fara aprobarea fostului prim-ministru. Cum Adrian Nas­tase a semnat si hotararea de guvern privind achi­zi­tio­narea fregatelor, este de presupus ca a cunoscut toate detaliile intime ale tranzactiei. Altfel, ea nu s-ar fi încheiat. Povestea adevarata a guvernarii Nastase ra­ma­ne deocamdata învaluita în mister.

3. Nici noua putere nu s-a preocupat de caracterul dubios si dezavantajos al contractului. Nici offset-ul nu a fost urmarit, desi responsabilitatea i-a revenit aproape în în­tregime Ministerului Economiei. Daca alte contracte, cum ar fi EADS si Bechtel, au fost atacate pe toate par­tile si, în final, renegociate, contractul cu BAE nu a fost atins nici cu o floare. Protejate de statutul lor special, achizitiile militare au ramas sub toate guvernele do­me­niul rezervat al unei caste intangibile.

Sarcina procurorilor DNA care investigheaza acest caz este sisifica si periculoasa, avand în vedere natura tranzactiei. Ei nu vor reusi decat cu ajutorul anche­ta­to­rilor britanici, mult mai bine pregatiti si dotati pentru acest gen de cercetari. Cu toate acestea, înca înainte de a fi aflat rezultatele finale ale anchetei, putem ghici în trans­parenta chipul had al puterii corupte slujite de poli­ti­cieni verosi, pe care-l intuim perfect, îl simtim tot timpul la un pas de noi, dar nu am reusit pana acum sa-l de­mas­cam. Privit din aceasta perspectiva, scandalul fre­ga­te­lor ofera o sansa pentru scoaterea la iveala a unor ade­va­ruri necesare.