Dragnea a plecat, dragnismul e viu

La peste o săptămână după dubla lovitură suferită de PSD prin eșecul catastrofal al alegerilor europarlamentare și arestarea președintelui său, Liviu Dragnea, constatăm cu oarecare surpriză că partidul a rămas stăpân pe situație. Guvernul a demonstrat că are în continuare o majoritate stabilă, reușind fără prea mari probleme să-l impună pe Marcel Ciolacu, fostul amic al lui Omar Hayssam, la președinția Camerei Deputaților.

După rapiditatea cu care Viorica Dăncilă a pus mâna pe putere, fie și interimar, preluând funcția de președinte și plasându-și apropiații în poziții-cheie, înțelegem că momentul arestării fostului conducător suprem fusese anticipat și bine pregătit în culise de doamna Dăncilă și de Paul Stănescu. Ca de obicei, Marian Oprișan a fost primul care a sărit în barca noii conduceri, lepădându-se de cel pe care îl slujise până mai ieri. Dar cine caută caractere la PSD? Și, mai ales, cine crede că personaje ca Paul Stănescu, Rodica Nassar, noul secretar general, sau Marian Oprișan pot concepe și coordona o reformă a PSD? Chemări la reconstrucția partidului au apărut, e drept, dar ele vin tot din partea unor condamnați penal, cum ar fi Remus Borza, noul consilier onorific al premierului, sau Adrian Năstase și nu abordează fondul problemei: legătura organică a PSD cu corupția, materializată în sabotarea statului de drept și a standardelor și valorilor europene. De alt­fel, premierul a înlocuit un penal, pe Darius Vâlcov, cu altul - Remus Borza, condamnat cu suspendare pentru conflict de interese. Să nu ne mirăm deci că nici el, nici domnul Năstase, protagonist în două dosare penale, nu cer abrogarea ticăloasei OUG 7 a lui Tudorel Toader sau respectarea recomandărilor Comisiei de la Veneția, ale GRECO, ale Parlamentului European și ale Comisiei Europene în privința legilor justiției și a modificării legislației penale. Și nici de necesitatea de a pune în practică rezultatele referendumului pe justiție din 26 mai nu spun nimic pesediștii. O fi anunțat domnul Oprișan că „discuția despre justiție s-a închis în PSD“, dar nu a promis că PSD renunță la modificările operate deja la ordinul lui Dragnea.

Pe de altă parte, votul covârșitor anti-PSD din 26 mai nu a avut nici o legătură cu ideologia social-democrată, cum crede Adrian Năstase, care pledează pentru „refondarea partidului social-democrat“, ci doar cu ofensiva pesedistă împotriva independenței justiției. Domnul Borza cere investiții în infrastructură și reforma instituțiilor, dar nu știm dacă se gândește la depolitizarea acestora. Atât el, cât și Adrian Năstase amintesc de fapt de Ion Iliescu, care în 1989 îi condamna pe soții Ceaușescu pentru că „au întinat nobilele idealuri ale comunismului“. Cu alte cuvinte, Dragnea și gașca lui ar fi cauza eșecului PSD în alegerile europarlamentare și doar ei ar fi fost respinși de electorat. Odată scos din joc fostul președinte, crede tabăra Dăncilă, partidul poate merge înainte fără să-și schimbe natura de rețea de tip mafiot creată pentru deturnarea banilor publici în interesul liderilor și clientelei partidului. De altfel, chiar din seara alegerilor, doamna Dăncilă a ținut să-i asigure pe primari că va continua să le aloce sume considerabile din buget și în viitor - fără să ceară măcar standarde minime de eficiență în cheltuirea banilor. Iar a doua zi, deși a trimis la Cotroceni trei propuneri mai puțin controversate pentru portofoliile vacante (Justiție, Fonduri Europene și Ministerul Românilor de Pretutindeni), a ignorat complet problema diasporei, propunându-l pentru funcția de vicepremier pe însuși Titus Corlățean, arhitectul dezastrului din 2014. Mai mult, presată de presă, nu a promis nimic concret pentru rezolvarea problemelor apărute anul acesta și, abia după ce șeful statului i-a cerut demiterea miniștrilor Meleșcanu și Carmen Dan, a cerut și ea o anchetă la MAE.

Fotografia de moment, după dezastru, ne arată așadar un PSD dispus doar la modificări de fațadă, decis să continue să monopolizeze statul, să-i epuizeze resursele și să blocheze reinstituirea statului de drept și a anticorupției. Doamna Dăncilă crede că lumea îi va uita demonstrațiile de incompetență și de agresivitate la adresa UE dacă se duce la Cotroceni sau, lovită brusc de evlavie, se plimbă prin țară în suita Papei Francisc. Huiduielile din fața Catedralei Mântuirii Neamului ar trebui să-i amintească totuși că subestimarea inteligenței electoratului este riscantă.

De altfel, PSD nici nu poate să se reformeze sau să se „refondeze“, pentru că nici unul dintre liderii săi nu este capabil să schimbe structura de putere și să-i înfrunte pe baroni. Recuperarea Gabrielei Firea, adică a baronului Pandele, de pildă, nu este soluția pentru câștigarea alegerilor din Capitală anul viitor. Pe 26 mai, bucureștenii au votat covârșitor pentru USR-PLUS, respingând strategia doamnei Firea de a oferi pomeni stupide pentru a masca dezastrul din trafic și din infrastructură. Victoria PSD în București în 2016 s-a datorat absenței unei alternative din partea opoziției (PNL a eșuat și în 2016, și în 2019), nu popularității partidului.

Incapabil să se reformeze fără să se autodistrugă, PSD nu poate spera, pentru următoarele alegeri, decât că PNL și USR-PLUS vor fi incapabile să colaboreze și se vor ataca reciproc, cum fac acum. Pentru că o opoziție unită ar însemna cu adevărat moartea politică a PSD și l-ar obliga să se reformeze în profunzime, adică să-i arunce peste bord pe actualii săi lideri. Deocamdată, însă, înțelepciunea opoziției a luat o vacanță. Sperăm că va fi scurtă. //