Dragnea la congresul ultimei șanse

De ce are nevoie liderul suprem al PSD de un congres extraordinar organizat pe pi­cior, deși anul trecut, când îl cereau con­testatarii săi, a respins această idee? La această întrebare legitimă, comentatorii și analiștii au dat deja o serie de răs­pun­suri bazate pe logică și pe informații obținute pe sur­se. Este vorba de pre­viziuni plauzibile, doar că scena po­litică este destul de agi­tată, iar curentele sub­te­ra­ne din PSD ar putea trans­forma marșul triumfal pe care și-l pregătește Liviu Drag­nea în preludiul unei partituri al că­rei autor nu mai este Liviu Dragnea.

Aproape în unanimitate, analiștii con­si­de­ră că Liviu Dragnea are trei obiective pen­tru congresul extraordinar programat în martie: o reconfirmare a sa ca lider îna­inte de audierea în instanță în procesul în care este acuzat de instigare la abuz în serviciu, proces în care sentința ar putea fi pronunțată curând după audierea sa; în­locuirea vicepreședinților care îl con­testă cu personaje loiale și modificarea pro­gra­mului de guvernare. Cu alte cuvinte, Liviu Dragnea pregătește o manevră de forță, menită să-i consolideze poziția în partid, îna­inte ca adversarii săi să apuce să se co­ordoneze și să devină o amenințare reală. Dar nu este oare un lider care are frecvent nevoie de voturi de încredere de fapt ne­si­gur pe sine și pe echipa sa, adică unul ca­re simte că-i fuge pământul de sub picioa­re? Domnul Dragnea a început să dea aceas­tă impresie, inclusiv prin organizarea acestui congres extraordinar, mai ales că tim­pul lu­crează împotriva lui. În primul rând, timpul justiției, pen­tru că ris­cul de a primi o con­dam­nare penală destul de cu­rând în procesul men­ționat mai înainte este real și pen­tru că anchetele DNA în do­sarele Belina și mai ales Tel Drum îi creează de­ja pro­ble­me serioase. Apoi, tim­pul politicii, pentru că, în în­verșunarea cu care și-a im­pus voința în partid și a schimbat premierii cum schimbi lenjeria murdară, domnul Dragnea și-a făcut des­tui adversari. Și, în sfârșit, timpul gu­ver­nării, in­competența inconștientă a PSD în ad­mi­nistrarea treburilor țării producând deja efecte negative pentru propriul elec­torat.

Esențial pentru domnul Dragnea este acum timpul justiției, nu numai pentru că se teme de iminenta sentință a ÎCCJ și de an­chetele DNA, ci și pentru că nu a reușit să livreze partidului ceea ce acesta i-a ce­rut imperativ: anihilarea DNA prin înde­păr­­tarea procurorului șef Laura Codruța Kövesi. În logica PSD-istă, ca și în cea co­munistă, este inacceptabil să deții puterea absolută, cum pretinde Liviu Dragnea, și să nu-ți poți impune voința în toate do­me­niile. Să nu poți, de pildă, să-ți salvezi de la o condamnare la închisoare un cola­bo­ra­tor apropiat ca Darius Vâlcov! Cum să ex­plice Liviu Dragnea partidului nu numai că nu a reușit să se impună în fața șefului statului, care a respins ferm ultimul asalt la adresa DNA, dar a mai fost și nevoit să fa­că el însuși un pas înapoi în această pri­vință? La fel de grav pentru domnul Drag­nea este faptul că PSD a aflat de la preșe­dinte, nu de la el, despre discuțiile pur­ta­te la Cotroceni împreună cu Viorica Dăn­cilă. Adversarii săi vor putea cu ușurință să-l acuze că negociază interesele parti­du­lui, adică legile justiției și anihilarea DNA, pentru a-și rezolva propriile probleme. De aceea este esențial să ocupe, cât încă mai deține puterea absolută în partid, pos­turile de vicepreședinte cu oameni pe ca­re poate conta, promovând-o în partid pe Viorica Dăncilă, de pildă. Astfel de oameni nu vor crâcni nici față de o nouă mo­di­fi­care a programului de guvernare, despre care știm prea puțin, dar putem pre­su­pu­ne că va include elemente populiste, ne­ce­sare în perspectiva alegerilor din anii ur­mători – europarlamentare, prezidențiale și parlamentare. Dacă temerile noastre se vor adeveri, atunci România va intra în li­nie dreaptă pe direcția destabilizării eco­no­mico-financiare.

Dar pe ce oameni mai poate conta domnul Dragnea, în afară de Carmen Dan și Vio­rica Dăncilă, supuse necondiționat, de re­gi­na incompetenței agresive, Lia Olguța Va­silescu, sau de condamnatul penal Da­rius Vâlcov? Greu de spus, chiar dacă or­ga­nizațiile locale au început să-și exprime deja susținerea pentru el, ca pe vremea lui Ceaușescu. Oameni grei în partid, cu po­ziții solide în județele „roșii“ din sud, ca Nicolae Bădălău sau Paul Stănescu, au anunțat deja că nu vor candida la o func­ție de conducere. Lor li se adaugă alți ne­mul­țumiți cu ștate vechi în partid, ca Ma­rian Oprișan, Ecaterina Andronescu, care a ratat portofoliul Educației în Guvernul Dăncilă, Nicolae Bănicioiu sau fostul pre­mier Mihai Tudose. Vor accepta ei umili să fie călcați în picioare de o echipă de mo­luș­te impusă de liderul suprem sau se vor retrage tactic pentru a ieși la atac în mo­mentul unei probabile condamnări a lui Liviu Dragnea? Toți au prins gustul puterii și este greu de crezut că vor renunța la ea. PSD are o istorie lungă de mazilire a lide­ri­lor care eșuează, fie în alegeri, fie în jus­tiție, oameni ca Ion Iliescu, Adrian Năs­ta­se, Mircea Geoană sau Victor Ponta fiind executați fără milă, atunci când au fost percepuți ca o frână pentru partid. Ca ata­re, putem anticipa că, oricâte voturi de încredere și oricâte schimbări de vice­pr­e­ședinți va obține la congresul din martie, Li­viu Dragnea va avea, mai devreme sau mai târziu, o soartă similară. Este de în­țeles, așadar, că încearcă să își apere șan­se­le la un congres care ar putea fi ultimul organizat de el – un congres care devine astfel o armă în mâinile unui mafiot de pro­vincie, care vrea să transforme toată Ro­mânia într-o provincie supusă.