Dragnea: statul paralel sunt eu

Pentru un observator realist, vestea că PSD se gândește la organizarea unor mitinguri împotriva statului paralel nu poate fi de­cât comică, pentru că este limpede că PSD își dă cu firma în cap. Sta­tul paralel nu este fantasma pe care o flutură retorica pe­sedistă pentru a-și mas­ca fobia față de DNA și sta­tul de drept, ci însuși PSD, cu rețeaua sa de tip mafiot. Liviu Dragnea ar putea spu­ne, așadar, cu mândrie: sta­tul paralel sunt eu. Dovezi în sprijinul acestei lecturi a situației vin din inves­ti­ga­țiile jurnalistice independente, cum sunt ce­le realizate de Rise Project, de pildă. Ul­tima anchetă publicată din acest ciclu se intitulează Banul paralel și scoate la iveală o amplă rețea de spălare a banilor prin fir­me fantomă din Argeș și București, rețea la care ar fi apelat, potrivit Rise Project și DNA, celebra de acum firmă Tel Drum.

Lectura acestei anchete este extrem de ins­tructivă pentru funcționarea adevăratului stat paralel sau a antistatului, cum este el numit în Italia. Aflăm, de pildă, că Marius Vorniceanu, președintele Oficiului pentru Combaterea Spălării Banilor (OCSB) din iulie până în octombrie și actualmente vi­ce­președintele acestei instituții, a încasat aproape jumătate de milion de lei de la Tel Drum printr-o firmă a familiei sale, în­tre 2012–2014. Cum domnul Vorniceanu a ocupat mai multe funcții importante în aproape toate instituțiile financiare, iar fi­i­ca sa, auditor financiar, a debutat la gru­pul Niro, al magnatului Dumitru Nicolae, condamnat pentru corupție, suspectăm exis­tența unui sistem de relații prin care magnații penali au penetrat instituțiile de control financiar.

Înainte să fie controlat de un braț al caracatiței Drag­nea, OCSB furnizase însă informații importante către DNA și DIICOT legate de schemele financiare ale Tel Drum: de la bitumul ne­de­clarat adus de niște tra­fi­canți polonezi la spălarea de bani printr-o rețea de 40 de firme fantomă din Ar­geș și din București, apoi la fraudarea bugetului UE cu aproape 4 milioane de lei, prin contracte fictive de achiziții de echi­pamente de asfaltare, sau la direc­țio­narea ilegală a banilor spălați de Tel Drum spre buzunarele familiei Dragnea. Firmele prin care erau spălați banii erau înre­gis­trate pe numele unor oameni simpli, care nu știau prea bine ce fac atunci când sco­teau, la ordin, bani din bancă pentru ope­rațiuni fictive, cum a fost de pildă „achi­ziția de cereale“ de la un anume Ion Ro­taru, om care de fapt nu exista.

Într-o democrație consolidată, cum ar fi Ma­rea Britanie, o astfel de investigație ar fi provocat un cutremur în societate. Este vorba, în fond, de un semnal de alarmă pri­vind pericolul capturării țării de către o rețea mafiotă. La noi, evident, reacțiile au fost ca și inexistente. Oare pentru că zia­riști de vază de la Antena 3 au bene­fi­ciat de contracte de consultanță și pu­bli­ci­tate cu firme din sistem, cum demon­strea­ză Rise Project? Cum practica contractelor pe bani publici cu personalități din mass-media este destul de răspândită, avem drep­tul să ne întrebăm câți jurnaliști in­tegri mai există în România? În tot cazul, nu aș începe căutarea la Antena 3.

Investigația Rise Project întregește tabloul unei rețele de tip mafiot, care func­țio­nea­ză paralel cu statul, pervertind economia, societatea, politica și sistemul de valori, mai ales în județele sărace. În aceste fie­furi ale PSD, susbdezvoltate economic, nu­meroși oameni simpli s-au obișnuit să ob­țină câștiguri din activități ilegale, con­vinși că autoritatea supremă nu o re­pre­zintă instituțiile statului, ci mafiotul local, pe care legea nu-l atinge. Aceste mase de manevră cu simțul civic atrofiat devin importante surse de voturi pentru baronii locali, iar banii spălați prin firme fantome sunt scoși din economie și folosiți pentru a finanța viața de lux a beneficiarilor ope­ra­țiunilor de spălare - ca și a așa-zișilor ziariști asociați, care, deloc întâmplător, cred, lucrează chiar la o televiziune care face propagandă pentru Liviu Dragnea și aparține familiei unui condamnat penal. Pe de altă parte, evaziunea fiscală masivă, protejată de complicii infiltrați în ins­ti­tu­țiile statului, grevează bugetul, impunând sporirea poverii fiscale pentru cetățenii care muncesc cinstit. Să ne mai mirăm că, sub guvernarea PSDragnea, rata de colec­tare a impozitelor a ajuns la un minim istoric de 25% din PIB? Sau că au fost mutate în sarcina angajaților contribuțiile sociale, astfel încât statul să încaseze mai mult?

Sistemul mafiot funcționează de mult, da­că ne amintim de cazul Tarău și de traficul cu carburanți din Ardeal, de care s-a atins în 2001 procurorul Alexandru Lele și care a dus la sinuciderea procurorului Cristian Panait. Între timp s-a întins, inclusiv sub președintele care declara război „sis­te­mului ticăloșit“. Abia îi mai țin piept DNA, DIICOT, unii magistrați, multi­na­țio­nalele, băncile și organismele de control ale UE - adică organizații exterioare sis­te­mului mafiot, devenite țintele atacurilor PSD. Imaginați-vă, așadar, ce se va în­tâm­pla dacă PSD va reuși în final să-și subor­doneze justiția.

Nu mai avem dreptul să ne facem iluzii: România este condusă acum de baronii PSD, pe care multă vreme nu i-am băgat în seamă, pentru că realitatea brutală din ju­dețe era mascată de liderii PSD de la cen­tru, ca Adrian Năstase, Mircea Geoană sau Victor Ponta. Odată cu ascensiunea lui Li­viu Dragnea la vârful PSD, acest filtru a dis­părut, iar baronii s-au dezlănțuit. As­tăzi guvernarea a devenit terenul luptei pentru putere din interiorul partidului, iar țara, ostateca penalilor. Riscăm să de­ve­nim un stat eșuat - exact ca Ferma ani­malelor care, în final, a fost luată în stă­pâ­nire de porci. Niciodată Orwell nu a fost mai actual.