De același autor
Pe scurt, un fel de superman politic, care avea să răstoarne legislația penală din pixul Vioricăi Dăncilă, prin OUG, astfel încât completul de cinci al ÎCCJ să fie obligat să-i admită recursul și să caseze sentința de condamnare la trei ani și jumătate de închisoare pentru abuz în serviciu în dosarul „Bombonica”. Luni în schimb, Superman devenise Pompierul atomic, care nu prididea să stingă focarele de incendiu care izbucneau la fiecare pas. Lăsat în offside de partenerul de coaliție, Călin Popescu Tăriceanu, liderul PSD a fost nevoit să renunțe la OUG pentru modificarea Codului Penal și să ia măsuri drastice, chiar neconstituționale, pentru a se asigura că parlamentarii PSD și ALDE nu vor putea rupe rândurile miercuri, cu prilejul moțiunii de cenzură, punând în pericol guvernul Dăncilă. Legați de scaune prin ukaz, aleșii nației nu-și vor putea exercita libertatea de opinie și propriul discernământ prin vot secret.
Cum se explică o asemenea întorsătură? Destul de simplu: datorită „puterii celor fără de putere”, adică a protestatarilor care au ieșit în stradă în marile orașe în număr tot mai mare, și a unor calcule politice generate de vulnerabilizarea lui Liviu Dragnea. Pentru că, oricât ar striga psd-iștii că sentința ÎCCJ este neconstituțională și nedreaptă, faptul că Liviu Dragnea este deja un dublu condamnat penal nu poate rămâne fără efecte politice în lumea reală, care diferă tot mai mult de imaginarul propagandei psd-iste. Comportamentul domnului Tăriceanu reprezintă în acest sens exemplul cel mai interesant.
Astfel, deși vineri CEx al PSD votase, potrivit lui Nicolae Bădălău, schimbarea Codului Penal prin OUG, astfel încât să intre imediat în vigoare și să nu poată fi contestată de nimeni la CCR, luni, după ședința coaliției PSD-ALDE, domnul Tăriceanu a ieșit primul din sală și a declarat presei că exclude varianta OUG, adică singura soluție care ar fi putut rezolva problemele penale ale colegului Dragnea, fiind acompaniat prompt de UDMR, cu un discurs similar. Vădit afectat și nemulțumit, liderul PSD a confirmat și el schimbarea de strategie și organizarea unei sesiuni parlamentare speciale pentru adoptarea modificărilor la Codul penal. În mod clar, nici liderul ALDE, nici liderul UDMR nu doresc să plătească prețul politic pe care îl impune asocierea cu Liviu Dragnea, mai ales după ce liderul PSD a devenit ținta furiei unei părți considerabile a electoratului urban. În plus, domnul Tăriceanu aspiră la președinție, dar nu la un interimat de 30 de zile, pe care ar dori să i-l ofere PSD în cadrul procedurii de suspendare, ci la un mandat complet de cinci ani, obținut la alegerile din 2019. Ca atare, îi convine să-și elimine principalul rival, care este Liviu Dragnea, calculând că PSD va fi nevoit să se orienteze către el, de vreme ce propriul lider nu va fi eligibil. Până și primarii PSD au început să simtă presiunea din partea electoratului, doi dintre ei reacționând public împotriva lui Liviu Dragnea. Achitat de același complet care l-a condamnat pe Liviu Dragnea, domnul Tăriceanu își poate permite acum să mimeze principialitatea și respectul pentru statul de drept și procedurile parlamentare. Și apoi, cine știe ce dacă nu cumva la întâlnirea din 28 iunie cu vicepreședintele Comisiei Europene Frans Timmermans, domnul Tăriceanu nu va încerca să se prezinte ca un partener mai serios al Bruxelles-ului decât condamnatul penal din fruntea partidului partener.
Că în PSD au apărut fisuri și se agită spiritele este destul de evident, nu numai din reacția unor primari și din tonul Gabrielei Firea, ci și din nervozitatea unor aliați de nădejde ai lui Dragnea, ajunși la disperare, ca Olguța Vasilescu, care postează filmulețe în care demonstranții din Venezuela sunt atacați cu tunuri cu apă, sau Paul Stănescu, care amenință cu contra-manifestații la București.
O coaliție de guvernare care scârțâie și un PSD intrat în fibrilații condus de un dublu condamnat penal intrat în vrie ar trebui să reprezinte un cadru favorabil pentru o moțiune de cenzură împotriva guvernului condus de supusa Dăncilă. Cu atât mai mult cu cât strada este tot mai nervoasă, iar președintele Iohannis, singurul punct de reper solid al mișcării anti-PSD, a anunțat că nu renunță la luptă și va candida din nou la președinție. Din păcate, PNL nu a anticipat că va avea atâta noroc și nu și-a pregătit demersul din timp și temeinic. Mai degrabă s-a simțit obligat să depună o moțiune de cenzură ca să nu se spună că nu a făcut-o, fără a încerca o construcție politică viabilă care să ducă la o nouă majoritate parlamentară, prin atragerea UDMR, a dizidenței lui Victor Ponta și a unor nemulțumiți din PSD și ALDE. Luat prin surprindere de schimbarea de context politic, Ludovic Orban a început să se adapteze din mers, fiind împins cu putere de partenerii din USR, care au luat inițiativa negocierilor cu Pro-România. Este remarcabil că domnul Orban a renunțat la pretenția de a deveni premier în cazul că moțiunea ar reuși, ceea ce pare să fi învins rezistența lui Victor Ponta, dar oare nu este prea puțin, prea târziu? Pe drept cuvânt, liderul UDMR Kelemen Hunor le-a cerut liberalilor să prezinte un program politic și o schiță de echipă guvernamentală dacă doresc să obțină sprijin pentru înlocuirea actualului executiv. Același lucru l-ar putea pretinde și eventualii dizidenți din PSD și ALDE, care nu pot risca să-și dizloce propriul guvern fără primi asigurări că viitorul premier va proveni tot din coaliția lor – căci, dacă vrei să supreviețuiești în politică, poți vota împotriva unui premier inept, dar nu pentru a-ți elimina propriul partid de la guvernare.
Înțelegem că în culise se negociază intens, dar sunt prea multe lucruri de rezolvat într-un interval foarte scurt , iar timpul improvizațiilor a trecut. În tot cazul nu poți lupta cu improvizații împotriva unui strateg politic redutabil și dur ca Liviu Dragnea. Nu ne vom hazarda așadar să profețim vreun rezultat al moțiunii, ci ne vom limita la constatarea că PSD se află pentru prima dată în dificultate și, indiferent cum se va termina meciul politic de miercuri, nu va scăpa de probleme, pentru că este captiv al albatrosul mort care îi atârnă de gât – adică al lui Liviu Dragnea. Uimită, opoziția politică se vede obligată să se ia ea însăși în serios. Va reuși oare?
