De același autor
In ciuda zgomotului persistent pe care-l genereaza pe scena politica romaneasca, nimic din ceea ce s-a intamplat saptamana trecuta cu PSD nu a avut darul de a ne surprinde. Toate actiunile partidului si consecintele acestor actiuni s-au inscris intr-o evolutie logica, pe care vom incerca s-o clarificam in cele ce urmeaza.
Mai intai, sa luam campania de suspendare a presedintelui Romaniei. In numele partidului, miercuri, 28 februarie, Titus Corlatean a dat citire in plenul parlamentului rechizitoriului intocmit la adresa dusmanului etern, Traian Basescu. Materialul a fost stufos si mai degraba literar decat juridic. Oricum insa el nu mai interesa pe nimeni, deoarece continutul sau fusese intors pe toate fetele la toate posturile de televiziune. Ca atare, toata sedinta comuna a celor doua Camere s-a constituit in reluarea unui mega-talk-show vizionat deja pana la saturatie pe ecranele TV. Mai interesant insa este ca PSD nu a insistat asupra trimiterii sesizarii sale la Curtea Constitutionala. Impreuna cu PC si cu PNL, PSD a decis prin vot constituirea unei comisii de ancheta asupra "abuzurilor" comise de presedinte, in baza sesizarii PSD si a cerintei formulate exact cu o zi inainte de Dan Voiculescu. Ne putem intreba de ce nu a dorit PSD ca sesizarea sa sa ajunga cat mai rapid la Curtea Constitutionala, daca partidul era atat de sigur ca argumentele sale sunt imbatabile. Evitarea verdictului CCR si recursul la comisia de ancheta poate sugera faptul ca liderii partidului nu sunt in fond chiar atat de siguri pe motivatia lor juridica si doresc sa amane momentul in care argumentele lor ar putea fi respinse. In schimb, castiga inca trei saptamani de agitatie politica, in care spera sa mentina vie dezbaterea asupra suspendarii lui Traian Basescu. Ar mai fi de rezolvat insa chestiunea credibilitatii unei comisii de ancheta prezidate de insusi Dan Voiculescu, lider politic care s-a antepronuntat in privinta activitatii sefului statului, atacandu-l constant. Judecand dupa componenta actuala a comisiei, lipsesc premisele ca ea sa fie obiectiva si sa dea un verdict "fara ura si partinire", cum s-ar cuveni. De altfel, PD a si sesizat Curtea Constitutionala in acest sens. Putem anticipa ca tot ceea ce va castiga PSD de pe urma constituirii comisiei este doar o amanare a verdictului CCR.
Intre timp, presiunile continua, intr-o combinatie complicata de reprosuri epistolare pe tema referendumului propus de presedinte asupra votului uninominal si a alegerilor europarlamentare. La sfarsitul saptamanii, Mircea Geoana ii reprosa lui Traian Basescu ca pune in pericol tinerea alegerilor pentru Parlamentul European la data fixata de guvern (13 mai) din cauza crizei politice declansate de presedinte si de premierul Calin Popescu Tariceanu. De altfel cuvantul "criza" este un leitmotiv al discursului politic psd-ist din ultima vreme. Este insa evident ca atat PSD, cat si PNL cauta motive sa amane alegerile europarlamentare. In fond, ambele partide au votat modificarea Legii referendumului, astfel incat sa nu se poata tine un referendum cu sase luni inainte sau dupa alegeri. Cum modificarea a fost respinsa de CCR, nu mai ramane decat arma retorica, invocarea unor pretexte pentru a justifica amanarea alegerilor pentru PE.
Intrebarea logica in acest moment este "de ce s-ar teme PSD de alegerile europarlamentare?". Raspunsul se poate deduce din sondajul IMAS dat publicitatii la 1 martie. Potrivit acestuia, PSD a scazut la 17% in intentiile de vot ale romanilor, cu doar 1% peste PNG, aflat in ascensiune. Alianta in schimb ar obtine 43% din voturi. Cu alte cuvinte, toata strategia PSD de discreditare a lui Traian Basescu a avut drept rezultat doar o scadere masiva de popularitate. Nici prietenii sai din PC nu o duc mai bine, inregistrand doar 1% din intentiile de vot masurate de IMAS. In schimb, inamicul nr. 1, obsesia PSD de patru ani incoace, adica Traian Basescu, se bucura inca de increderea a 51% dintre romani, urmat de Gigi Becali cu o cota de incredere de 40%. Locul trei este ocupat de ministrul demisionar de Externe Mihai Razvan Ungureanu, cu 35%, in timp ce Mircea Geoana (25%) si Calin Popescu Tariceanu (23%) ocupa doar pozitiile 6 si 7.
Este limpede, asadar, ca PSD risca un scor prea putin magulitor la alegerile europarlamentare si ar vrea cu tot dinadinsul sa le amane. Partidul nu risca doar un verdict sever din partea electoratului, ci si o penalizare din partea socialistilor europeni. Prestigiul sau va avea de suferit. Pentru a masca aceste probleme, liderii PSD recurg din nou la tactica agitatiei permanente. Astfel, una din temele promovate constant de Mircea Geoana a fost cea a unui guvern minoritar liberal, rezultat in urma restructurarii. Dependent de bunavointa social-democratilor, un astfel de guvern este extrem de profitabil: PSD poate avea puterea de facto, fara a fi tras la raspundere pentru eventualele esecuri si neimpliniri ale guvernarii. Daca nu-l poate obtine (caci PD nu va pleca de la guvernare doar pentru a face placere PSD), PSD poate totusi mentine presiunea asupra premierului Tariceanu si asupra agendei publice.
Pe fondul tuturor acestor dezbateri sterile, generate exclusiv de calcule politice, alegerea triumfala a lui Marian Vanghelie in fruntea organizatiei PSD Bucuresti, cu sprijinul nemijlocit al lui Ion Iliescu si al lui Mircea Geoana, nu este decat o confirmare a renuntarii la reforma si innoire si a revenirii la agresivitatea anului 1990. Era probabil si aceasta o evolutie logica a PSD.
