De același autor
Daca aceasta va fi sau nu 2007, cum îsi doresc cele doua, se va stabili abia în decembrie la Consiliul European de la Copenhaga. Fata de romani, bulgarii au, în evaluarea europeana, avantajul unei economii de piata functionale, chiar daca în acest moment ei nu o duc prea bine. Romanii "fac progrese" si au realizari în domeniile deloc neglijabile ale protectiei copiilor institutionalizati, drepturilor minoritatilor si macrostabilizarii economice. Totusi, puterea lor de cumparare este doar un sfert din cea a cetatenilor Uniunii Europene, iar la capitolele dureroase ale luptei împotriva coruptiei si reformei sistemului judiciar nu se constata nici un progres fata de 2001. Cine citeste cu atentie Raportul de tara si documentul de strategie care rezuma evolutia statelor candidate nu are nici un dubiu ca suntem pe ultimul loc în clasamentul tarilor candidate.
Orgoliul nostru national a primit o lovitura care ar trebui sa fie echivalentul unui dus rece si impulsul unui nou început.
Deocamdata, am avut parte doar de o serie de declaratii politice previzibile: guvernul a pus accentul pe progrese si încurajari, a minimalizat progresele Bulgariei si a dat vina pe fosta guvernare pentru întarzieri. Opozitia a cerut guvernului sa-si rezolve deficientele consemnate în Raport.
Privit la rece, Raportul nu desfiinteaza actuala guvernare, ci îi recunoaste o serie de merite în redresarea situatiei economice dupa 2000. Dar daca este adevarat ca, în perioada 1997-2000, progresul negocierilor cu UE a fost penibil, la fel de adevarat este ca fostul guvern a fost obligat sa plateasca o datorie externa uriasa, contractata de guvernul Vacaroiu (acest "Hagi al Finantelor", dupa propria sa definitie). Iar în doi ani de actiune nestanjenita, actuala guvernare, cu unitatea ei de monolit, ar fi avut prilejul sa faca mult mai mult decat a facut. Aceasta concluzie decurge firesc din constatarile reci si precise ale raportorilor europeni, care au scris negru pe alb ca în Romania nu s-a constatat nici un progres în lupta împotriva coruptiei, iar Executivul, prin Ministerul Justitiei, ar putea submina independenta Parchetului National Anticoruptie. Este adevarat ca parghiile care-i permit Executivului sa influenteze actul de justitie sunt prevazute într-o lege elaborata sub egida fostului ministru al Justitiei Valeriu Stoica, dar actuala putere a avut destul timp s-o schimbe. Parlamentarii se plang ca nu au timp pentru a examina si a vota legislatia europeana, dar au reusit sa defineasca dansul erotic si sa dezbata o lege absurda si ridicola, cum este legea de "protectie" a limbii romane initiata de senatorul PSD George Pruteanu. De altfel, Raportul Comisiei Europene mentioneaza incapacitatea Parlamentului de a studia cu atentie legislatia, ca si pripeala si superficialitatea cu care sunt pregatite proiectele de legi de catre guvern.
Numarul ordonantelor de urgenta este considerat excesiv, iar despre actiunea guvernamentala se spune ca este lipsita de o întelegere pe orizontala a problemelor si de o viziune strategica pentru rezolvarea lor. Administratia publica este calificata drept "greoaie, ineficienta si lipsita de transparenta", ceea ce favorizeaza coruptia. Pornind de la nivelul la care ne aflam, atingerea standardelor europene este echivalenta cu o transformare a sistemului politic si economic romanesc. Pentru aceasta este nevoie de curaj si competenta. In privinta acesteia din urma ne mai ajuta Europa, dar la capitolul vointa politica trebuie sa ne descurcam singuri si nu prea avem cu ce. In Raport sta scris ca nici un guvern al Romaniei nu a avut pana acum puterea de a-si asuma costurile sociale si politice ale unor reforme economice reale. Ei bine, mult hulitii bulgari au avut aceasta putere, iar actualul guvern de la Sofia si-a riscat popularitatea, ajungand la o cota de sprijin de 20%, potrivit ultimelor sondaje.
Guvernantii nostri, în schimb, nu au nici o intentie de a se sacrifica pentru a face un bine tarii pe termen lung. La Consiliul National al PSD de sambata, premierul Adrian Nastase punea problema erodarii popularitatii partidului, daca nu sunt satisfacute asteptarile populatiei. Nici vorba de sacrificii în numele reformei.
Am avut parte de o eleganta expunere pe tema social-democratiei moderne, în care însa nu erau atinse problemele grave ale coruptiei si inactiunii guvernamentale si administrative. E greu sa nu fi de acord cu discursul presedintelui PSD, Adrian Nastase, dar la fel de greu este sa nu te întrebi unde sunt marile realizari ale luptei împotriva coruptiei în interiorul partidului. Sambata, patru membri recalcitranti au fost exclusi din PSD, dar prefectii si liderii locali ai partidului au fost pasuiti pîna la 15 noiembrie, iar Nicolae Vacaroiu, discreditat în ochii opiniei publice prin legaturile sale financiare cu Sorin Ovidiu Vantu, a avut parte de o declaratie de sprijin. Cum sa nu ai dubii asupra vointei politice necesare combaterii coruptiei?
Daca se poate întelege o anumita prudenta în domeniul economic, unde costul reformelor ar putea fi dureros pentru o parte a populatiei, tergiversarile sunt inacceptabile în domeniul luptei împotriva coruptiei: nimeni nu ar iesi în strada, daca justitia ar fi independenta de factorul politic si coruptia ar fi combatuta cu succes. Guvernul a ajuns la momentul adevarului: imaginea acceptabila construita în plan extern nu mai poate fi sustinuta fara reforme autentice pe plan intern. PSD va trebui sa se hotarasca daca are curajul sa se ridice la înaltimea exigentelor europene, nu numai la nivel doctrinar, cum a facut la Consiliul National, ci si practic. Cu alte cuvinte, daca este dispus sa puna pe primul plan interesul national, si nu interesele personale ale liderilor sai.
