Experimentul domnului Ponta

De multe rele l-am văzut capabil pe Victor Ponta, dar că aspiră la calitatea de Dr. Mengele al politicii românești aflăm abia acum, după ce fostul pre­mi­er și lider PSD a dezvăluit cu candoare, pe 31 au­gust, la B1 TV,  că îl consiliază pe Bogdan Diaconu, li­derul Partidului România Unită, partid descris ade­sea ca ultranaționalist, xenofob și chiar „neo­fascist“. Deși nu se gândește să preia conducerea PRU, care se bucură în prezent de o neobișnuită aten­ție din partea mass-media, domnul Ponta, ca­re beneficiază și el de o mediatizare maximă da­torită asocierii cu PRU, validează programul aces­tui partid, declarând că „pentru PSD şi pentru România ar fi bine să avem un partid naţional, naţionalist“. Domnul Ponta mai crede și în ideea unui guvern PSD-ALDE-PRU, deși liderul PSD Li­viu Dragnea a respins „categoric“ acest proiect, im­putându-i legături cu  partide suspectate „de fi­nanțare din Est“, inclusiv cu „un partid din Po­lo­nia, al cărui președinte a fost arestat“. Nici li­de­rul ALDE, Călin Popescu-Tăriceanu, nu dorește să se alieze cu PRU, din cauza discursului său „na­țio­nalist, xenofob“. Dar Bogdan Diaconu promovează din 2012 un discurs apreciat de organele de pro­pa­gandă ale Kremlinului în România și în Republica Moldova, și anume Vocea Rusiei și, respectiv, Sput­nik. Unde au fost deci domnii Dragnea și Tă­ri­ceanu în tot acest timp? Nu cumva în USL, pe lis­tele căruia a candidat Bogdan Diaconu în 2012, la sugestia lui Victor Ponta? Pe noi ne interesează în­să mai mult faptul că, din moment ce l-a pus pe  lis­te, Victor Ponta nu a dezaprobat alinierea la li­nia editorială a Vocii Rusiei.  Nici acum nu pare să-l deranjeze asocierea acestuia cu personaje ca fostul lider al partidului Zmiana din Polonia, Ma­teusz Piskorski, arestat pe 18 mai pentru spionaj în favoarea Rusiei. Diaconu se apără spunând că a rupt protocolul cu Zmiana după arestarea lui Pis­korski, dar cine urmăreşte site-ul În Linie Dreap­tă, de pildă, află, cu lux de amănunte, că Piskorski este de mult un agent de influență al Moscovei, ca­re a scris pentru Sputnik articole împotriva UE și NATO, și că politica sa era bine primită de Ale­xandr Dughin. Protocolul cu partidul condus de acest personaj a fost încheiat deci de PRU în cu­noștință de cauză. De altfel, PRU are propriii ideo­logi care cer ieșirea României din NATO și UE, cel mai vocal dintre ei fiind vicepreședintele din SUA al partidului, Ovidiu Hurduzeu. Să nu știe domnul Ponta de stridențele antioccidentale și naționaliste ale PRU? Dimpotrivă, cred că le știa prea bine, de vre­me ce i-a devenit mentor într-un proiect po­li­tic gândit ca vehicul pentru ultranaționaliști, ca o contrapondere la alte partide politice nou apărute, ca PMP și, ulterior, USR, și ca potențial aliat al PSD și ALDE. Doar că, între timp, lucrurile s-au schim­bat: domnul Ponta nu mai este nici premier, nici președinte al PSD, iar ALDE s-a reorientat, de nevoie,  spre noul lider al social-democraților, Liviu Dragnea. În noua conjunctură, PRU a devenit nu numai un bazin co­lector pentru prietenii lui Victor Pon­ta care nu s-au mai regăsit pe listele de candidați ale PSD, majoritatea cu do­sare penale grele, ci, mai ales, o ta­bără de operațiuni politico-mediatice menite să-i sporească vizibilitatea lui Victor Ponta și capacitatea  de nego­cie­re a viitorului său politic cu Liviu Drag­nea. Iar șantajul domnului Ponta la PSD a început deja duminică, atunci când a declarat - la Antena 3, desigur! -  că „un proiect politic în ca­re pot să fac ceva este mai ten­tant“ decât statul „în tribună“.  An­terior, la B1 TV, nu se sfiise să critice PSD, afirmând că există un  „electorat al unor oameni dezamăgiţi de PSD... care aşteaptă un mesaj mai puţin con­venţional“. Și, ca să arate cei doi băieți cât sunt de neconvenționali, iată-i jucând Pokemon politic pe Facebook, spre amuzamentul presei ca­re preferă giumbușlucurile poli­ti­cie­nilor și ignoră gravitatea situației din spatele manevrelor de imagine, lăsând nelămurită chestiunea originilor di­ver­siunii numite PRU.

Cine să aibă deci interesul să susțină un partid care, în protocolul cu Zmia­na  agentului prorus Piskorski, își pro­punea  un „bloc politic naționalist care să apere interesele țărilor din Europa Centrală și de Est în fața politicii țărilor vestice și a procesului de globalizare“, adică să ne rupă de NATO și de UE, cum vrea Kremlinul și cum vrea și vicepreședintele PRU Ovi­diu Hurduzeu? Cine altcineva de­cât cei care s-au manifestat în mod cons­tant împotriva celor două orga­nizații și care își strigă antioc­ci­den­ta­lismul la Antena 3, de pildă, acolo un­de și Bogdan Diaconu a fost mediatizat copios, pe vremea când era membru al PC. PRU se conturează tot mai mult ca o emanație a acestui vechi filon pro­rus moștenit din vechea Securitate, ai cărui protagoniști, ajunși pe poziții de influență maximă după 1989, ca Dan Voi­culescu, nu au avut decât de pier­dut de pe urma orientării României spre Occident. În raport cu ei, Victor Ponta este doar un executant, iar Bog­dan Diaconu ţine de middle ma­na­ge­ment. Cum toți cei menționați urăsc cu sete SRI, un serviciu validat de NATO, teoria conspiraţionistă care ve­de mâna SRI în geneza PRU este mai puțin credibilă. În schimb, teoria con­form căreia PRU servește intereselor Kremlinului devine tot mai con­vin­gătoare, cu corolarul că Victor Ponta, consilier și idol al PRU, face parte și el din același dispozitiv. Recentul său ex­periment în politica românească, PRU, dă măsura cinismului și lipsei sale de scrupule, demascând totodată monstruozitatea mecanismului po­li­ti­co-mediatic care îl susține și care pa­re, din nefericire, indestructibil, cel pu­țin deocamdată.